Când plouă şi e vânt

Fug oamenii grăbiţi pe stradă

Copacii plâng cu frunza-toată

Ce cade la pământ.

Când plouă şi e vânt

Şi-afară-i toamnă

Cu oglinzi de apă asfaltul

Cenuşiu se înfăşoară.

Un ciripit se mai aude

Stropii tot fac în ape unde

Şi doar un câine obosit

Se vede. Şi e tot mai frig.

Când plouă şi e vânt

Freamătul dispare

Te uiţi degeaba peste tot

Doar toamna este în zare.

Iarnă-n infinit…?

Îi spun ’’la revedere!’’, pleacă…

În urma ei s-adună toată

Răvăşită, îmbătătoare

Ce dulce freamăt viaţa are!

Se aruncă-n infinit ceţos

Tot pleacă, iarăşi se întoarce:

În loc să lase un anotimp frumos

Să vină mai aproape.

E soare. Un ghiocel prin nea…

Mi-aduce aminte iar de ea

Parcă a plecat, a şi venit?

De-o fi rămas în infinit…

_______________________________________

________________________________________
S-a nascut acum 160 de ani, pe data de 15 ianuarie 1850.
A fost un geniu. Si asa va ramane o eternitate.

Toamna se citeşte în ochii tăi.

Şi ai mei…şi ai tuturor.

Venit de peste ape, munţi şi văi…

Îţi intră rece-n suflet un fior.

O emoţie exact ca toamna.

Searbădă. Tristă.

Un sentiment de agonie…

Ce îşi face loc în suflet.

Fără lumină şi fără viaţă

Şi fără soare dimineaţă

Cu cer închis, cu dor de vară…

Nu trece toamna prea uşoară.

Cu frig, cu ceaţă, ploaia lungă:

Dorul de soare mi-alungă

Speranţa mi-o sfârşeşte

Tot plouă…nu se mai opreşte.

Deşi o rază-şi face loc

În întinderea neagră, pustie,

Se pierde şi fără noroc

Ajunge în eternitate.

De ce ai venit, de ce-ai furat

Un sac întreg de vis?

De ce nu m-ai lăsat în vară?

Şi-ntr-o temniţă m-ai aruncat şi-nchis?

Fără freamăt cald de viaţă,

Cu tunet, nori…fără verdeaţă.

Cu zile scurte, nopţi mai lungi

Cu vise simple. Tot in dungi.

Fără imaginaţia inspirată din orice nimic

Fără creaţia făurită pe-un petec de iarbă umbrit

Fără gândire…nu mai e nimic de gândit!

Fără sclipirea…din sufletul unui copil cândva fericit.

Spre nori ma poarta’n vis si’n gand.
Sus…pan’la cer. De pe pamant.
M’aduce’n codrul linistit…
Ce’i doar de mine’nchipuit.

Ma lasa sa visez valsand.
Ma poarta in al lumii gand.
Ma lasa sa’mi inchipuiesc
Tot ce’i frumos si pitoresc.

Printese, zane, o feerie,
Zambet, ras si bucurie
Soare cald, lumina alba,
Si fara ceata’ntunecata.

Cat te iubesc si cat as vrea,
Sa nu dispari din viata mea.
Caci fara tine, copilarie,
Viata mea ar fi pustie…

100 de vise implinite;
100 de nimicuri regasite;
100 de cantece fara nume;
100 de dorinte in lume;
100 de rasete frumoase;
100 de flori albastre;
100 de clipiri intr-un minut;
100 de lacrimi; un vis urat;
100 de lumini colorate;
100 de scrisori aruncate;
100 de randuri scrise;
100 de mesaje trimise;
100 de litere ordonate;
100 de vise spulberate;
100 de zile de vara;
100 de fulgi de nea usoara;
100 de glasuri cunoscute;
100 de vise urate;
100 de ani de fericire;
100 de ace de-amagire;
100 de amintiri;
100 de trandafiri…