foto

[Read more...]

-Dacă nu râd din orice nimic, dacă nu zâmbesc fără să zici ceva amuzant, dacă nu mă bucur de cel mai neînsemnat lucru, dacă nu acum atunci când?

-Dacă visez cu ochii deschişi la lucruri imposibile şi dacă vreau să ajung să le trăiesc şi îmi fac iluzii sau planuri care e problema ta? Dacă nu acum atunci când?

-Dacă ştiu că îmi place de

-Dacă nu alerg prin ploaie vara şi nu fac îngeri de zăpadă iarna, ei bine, atunci când?

-Dacă mă declar îndrăgostită de un lucru sau de orice altceva, aşa, din senin, de ce ţi se pare ceva anormal? Păi dacă nu acum atunci când?

-Dacă nu învăţ acum la fiecare materie în parte, ca să îmi formez o cultură generală, ei prietene, atunci când?

-Dacă nu zâmbesc când îl văd pe respectivul şi nu roşesc, dacă nu acum atunci când?

-Dacă nu stau de vorbă minute în şir la telefon cu cine pică la nimereală când am timp, atunci dacă nu acum atunci când?

-Dacă nu cânt la chitară şi dacă nu ascult trăsnăi de rock şi alte derivate acum, atunci când?

-Dacă nu îmi pierd vremea meditând la cărţi şi citind acum, atunci când?

-Dacă nu trăiesc acum ca şi cum mâine ar fi ultima zi din viaţa mea, ei bine, atunci când voi face lucru ăsta?

-Dacă nu sunt cea mai bună acum, atunci când o să fiu?

-Dacă mă apucă toanele de adolescentă (că de, e ai’ mai grea perioadă din viaţa unui om) azi,  păi dacă nu mă apucă azi, atunci când?

-Dacă nu învăţ să fac diferenţa dintre nebunie şi normal acum, atunci când?

-Dacă nu-mi e lumea roz acum, atunci când?

-Dacă nu învăţ acum că ăla prost prost rămâne, atunci când?

-Dacă nu îmi tratez cu seriozitate problemele importante, atunci când?

-Dacă nu pierd vremea să visez, să scriu şi să zbor printre gânduri şi idei, atunci când?

-Dacă nu, atunci când?

To be, or not to be: that is the question:
Whether 'tis nobler in the mind to suffer
The slings and arrows of outrageous fortune,
Or to take arms against a sea of troubles,
And by opposing end them? To die: to sleep;
No more; and by a sleep to say we end
The heart-ache and the thousand natural shocks
That flesh is heir to, 'tis a consummation
Devoutly to be wish'd. To die, to sleep;
To sleep: perchance to dream: ay, there's the rub;
For in that sleep of death what dreams may come
When we have shuffled off this mortal coil,
Must give us pause: there's the respect
That makes calamity of so long life;
For who would bear the whips and scorns of time,
The oppressor's wrong, the proud man's contumely,
The pangs of despised love, the law's delay,
The insolence of office and the spurns
That patient merit of the unworthy takes,
When he himself might his quietus make
With a bare bodkin? who would fardels bear,
To grunt and sweat under a weary life,
But that the dread of something after death,
The undiscover'd country from whose bourn
No traveller returns, puzzles the will
And makes us rather bear those ills we have
Than fly to others that we know not of?
Thus conscience does make cowards of us all;
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o'er with the pale cast of thought,
And enterprises of great pith and moment
With this regard their currents turn awry,
And lose the name of action. - Soft you now!
The fair Ophelia! Nymph, in thy orisons
Be all my sins remember'd.

William Shakespeare - To be, or not to be (from Hamlet 3/1)

un peu d’amour …………!!!! – galhaxy [deleted]

un peu d’amour …………!!!!