Pasul I-Pregătirea!

Fă rost de lucrurile necesare! Renunţă la faţa de masă şi acoperă masa cu ziare.

[Read more...]

-Acest articol este scris teribil de copilăros… cred.-

Râd mult. Bizar mod de a începe un articol, nu?
Sincer, nu cred că trece oră din zi în care să nu fiu măcar un minut cu gura până la urechi .

Îmi place să văd oameni râzând, mi se pare că lumea devine mai frumoasă. De fapt, râsul mi se pare cel mai natural, mai sincer și mai frumos lucru.
Îmi place să fac oamenii să râdă și să zâmbească, mă simt ca un magician care le dirijează bucuria prin obraji. Iubesc să fiu în compania oamenilor care știu să râdă, care zâmbesc, care sunt fericiți. Știu că pare bizar așa ceva, dar cu ei lumea mea este specială .

Ador să râd și să zâmbesc, râsul înseamnă fericire, și când suntem fericiți suntem și mai buni.

În 2012 mi-am propus să râd mult și să zâmbesc mereu.

În 2012 mi-am propus să fiu un om mai bun.

Tu?

-Acest articol este scris teribil de copilăros… cred.-

Râd mult. Bizar mod de a începe un articol, nu?
Sincer, nu cred că trece oră din zi în care să nu fiu măcar un minut cu gura până la urechi .

Îmi place să văd oameni râzând, mi se pare că lumea devine mai frumoasă. De fapt, râsul mi se pare cel mai natural, mai sincer și mai frumos lucru.
Îmi place să fac oamenii să râdă și să zâmbească, mă simt ca un magician care le dirijează bucuria prin obraji. Iubesc să fiu în compania oamenilor care știu să râdă, care zâmbesc, care sunt fericiți. Știu că pare bizar așa ceva, dar cu ei lumea mea este specială .

Ador să râd și să zâmbesc, râsul înseamnă fericire, și când suntem fericiți suntem și mai buni.

În 2012 mi-am propus să râd mult și să zâmbesc mereu.

În 2012 mi-am propus să fiu un om mai bun.

Tu?

-Acest articol este scris teribil de copilăros… cred.-

Râd mult. Bizar mod de a începe un articol, nu?
Sincer, nu cred că trece oră din zi în care să nu fiu măcar un minut cu gura până la urechi .

Îmi place să văd oameni râzând, mi se pare că lumea devine mai frumoasă. De fapt, râsul mi se pare cel mai natural, mai sincer și mai frumos lucru.
Îmi place să fac oamenii să râdă și să zâmbească, mă simt ca un magician care le dirijează bucuria prin obraji. Iubesc să fiu în compania oamenilor care știu să râdă, care zâmbesc, care sunt fericiți. Știu că pare bizar așa ceva, dar cu ei lumea mea este specială .

Ador să râd și să zâmbesc, râsul înseamnă fericire, și când suntem fericiți suntem și mai buni.

În 2012 mi-am propus să râd mult și să zâmbesc mereu.

În 2012 mi-am propus să fiu un om mai bun.

Tu?

-Acest articol este scris teribil de copilăros… cred.-

Râd mult. Bizar mod de a începe un articol, nu?
Sincer, nu cred că trece oră din zi în care să nu fiu măcar un minut cu gura până la urechi .

Îmi place să văd oameni râzând, mi se pare că lumea devine mai frumoasă. De fapt, râsul mi se pare cel mai natural, mai sincer și mai frumos lucru.
Îmi place să fac oamenii să râdă și să zâmbească, mă simt ca un magician care le dirijează bucuria prin obraji. Iubesc să fiu în compania oamenilor care știu să râdă, care zâmbesc, care sunt fericiți. Știu că pare bizar așa ceva, dar cu ei lumea mea este specială .

Ador să râd și să zâmbesc, râsul înseamnă fericire, și când suntem fericiți suntem și mai buni.

În 2012 mi-am propus să râd mult și să zâmbesc mereu.

În 2012 mi-am propus să fiu un om mai bun.

Tu?

O pastilă de copilărie fericită găsesc mereu în cutia mea cu amintiri.

Am adunat în cutia mea cu amintiri cele mai frumoase momente din viaţa mea. Cu jurnale de la nici 6 ani împliniţi, cu poze, cu fel şi fel de nimicuri suveniruri ale vârstelor prin care am trecut, cu zâmbete şi tot ce am trăit eu mai frumos.

Dacă sunt supărată sau ceva nu mi se pare cum trebuie, deschid cutia mea cu amintiri şi îmi trece orice aş avea. Mi-e drag să citesc tot ce trăiam atunci mari ”evenimente” care se întâmplau zilnic, la care dădeam aşa mare importanţă şi pe care le preţuiam aşa de mult.

Şiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii… tanananaaaaaaaa! Prima pagină a primului meu jurnal, din clasa I. După cum se observă eram deja amorezată !

Şi mereu adaug câte ceva în cutia mea…

Şi mereu mai găsesc ceva de care uitasem şi îmi amintesc cu o oarecare nostalgie, departe însă de nostalgia lui Creangă când a scris amintirile lui din copilărie…

Am adunat atâtea în cutiuţa asta… atâtea nimicuri care totuşi înseamnă atât de mult pentru mine!

Şi vreau să o păstrez să le-o arăt şi nepoţilor mei !

Voi aveţi o cutie cu amintiri? Să nu uit: am găsit şi un oracol… voi aţi avut aşa ceva , că ştiu că într-un timp era tare la modă?

Gata, e târziu, să închidem cutia cu amintiri, mai vorbim şi mâine.

Noapte bună.

Azi am primit un premiu de la NightOn, şi nu orice premiu, ci ”Sunshine Award”, premiu fain tare, aşa că mulţumeesc muuult ! Chestia drăguţă e că vine la pachet cu un set de reguli, pe care vrei nu vrei trebuie să le respecţi. Regulile sunt astea:
1. Trebuie să postezi premiul să vadă o ţară întreagă.
2. Să scrii din partea cui este premiul, ca aşa este frumos, nu?
3. Să oferi premiul la 5 prieteni, bucuria va fi de două ori mai mare.
4. Să afişezi link-ul lor, deja te simţi în al 9-lea cer.
5. Să le dai de ştire printr-un comentariu, de asta clar nu poţi să treci.

Îmi pare tare rău că trebuie să dau premiul la doar 5 prieteni, dar, cum eu nu prea încalc regulile, o să fac de data asta o excepţie, pentru că mai mult de 5 bloguri tare faine pe care le citesc merită premiul ăsta.

Premiul se întoarce la scumpa de NightOn, deşi a ajuns din partea ei la Grapefruits şi Loryloo, mai face încă o oprire, după aia fuge repede repede la Green Ppl, la Dorina, la CoOkie Jar, la Ioana,,  la Orry, la Mimi, la Alle şi la Andrei.

Toţi le meritaţi pentru că aveţi cele mai minunate bloguri din lume !

Sau Pe aripile vântului.

Am văzut filmul ieri. Şi sunt sigură că este cel mai frumos film pe care l-am văzut până acum.  Filmul a fost făcut în 1939 şi, după părerea mea, este o adevărată capodoperă: mi-a plăcut povestea, actorii, personajele… totul! Mi-au plăcut în special  cum au interpretat Vivien Leigh şi Clark Gamble rolurile lui Scarlet O’Hara şi Rhett Butler.

De abia aştept să citesc şi romanul, scris de Margaret Mitchel, pentru că am aflat că este mai ”bun” decât filmul. Mi s-a părut însă foarte tristă povestea, a avut un final aşa de… nepotrivit. Eu mă aşteptam ca Scarlet şi Rhett să rămână împreună. Cel mai mult mi-a plăcut personajul Rhett. De ce,  nu prea ştiu… pur şi simplu.

De fiecare dată când citesc o carte scrisă în acele timpuri sau când văd vreun film d’ăsta vechi mă gândesc ce mult mi-ar fi plăcut mie să trăiesc atunci. Totul era aşa de simplu, aşa de frumos…

Nu ştiu dar lumea din zilele de azi mi se pare aşa de ştearsă, nu are niciun farmec: în acele vremuri totul avea parcă o strălucire, ceva special. Repet: mi-ar fi plăcut aşa de mult  să trăiesc atunci…

De la Grapefruits. Porţia mea zilnică de grapefruits, merg tare bine acum că sunt şi răcită!

Nu mă aşteptam deloc la aşa premii.

1) Sunshine Award

2) Superior Scribbler

3) Beautiful blogger

Mulţumesc muuult de tot ! Premiile nu merg mai departe, le păstrez doar pentru mineeee !