Astăzi am avut parte de o lectură uşoară şi frumoasă în engleză. Am citit Little Women de  Louisa May Alcott. O carte clasică, publicată în 1868, tare drăguţă pentru o dimineaţă de vară. Şi hai să vă prezint un soi de recenziuţă în engleză, dacă tot în engleză am citit-o.

Little Women tells the story of the March girls, Meg, Jo, Beth and Amy, during the American Civil War. This war was fought between Northern states of America (where the March family lived) and the Southern states, from 1861 to 1865.  The story tells us little of the war itself, but it describes the ups and the downs of the family’s life. It is a moral story, it tells the reader clearly what is right and wrong!

Şi un citat drăguuuuuţ: ”And everything was forgiven and forgotten in a kiss.”

Mă scuzaţi pentru postul de ieri, dispoziţia mea a fost un pic cam praf, mulţumesc că nu m-aţi luat în serios şi că aţi ştiut că e doar ceva trecător…

Azi am fost în excursie şi am vizitat o peşteră, am dat cu capul într-o stalactită, şi aşa mi-a revenit mintea la cap !

Cum nu am mai prezentat de ceva timp o carte (să nu vă gândiţi cumva că n-am citit în timpul ăsta), am hotărât că ar cam fi cazul.

Ieri seară am găsit în bibliotecă un volum nou, iarăşi am fost atrasă de copertă iniţial, dar apoi am văzut că e un roman de Agatha Christie. Şi cum am auzit de la voi numai de bine de romanele acestei scriitoare, am înşfăcat cartea cu mare viteză şi m-am pus pe citit.

De fapt (şi nu ”defapt” ) m-am angajat ca detectivă în cazul celor 10 negri mititei. În mare parte povestea se rezumă aşa: 10 oameni au fost adunaţi pe o insulă, primind fiecare invitaţii de la un anume domn sau doamnă U. N. Owen, iar pe parcurs cei 10 oameni devin victimele unei minţi criminale care se afla printre ei. Toată logica stă la baza unei poezii, scrisă de Frank Green, iar deliciul cititorului este modul în care criminalul urmăreşte de la început până la sfârşit versurile.

Prima mea carte citită, scrisă de acest geniu, Agatha Christie. Am devenit fană…

Notă: 10.

Puţin timp liber, fuga la citit! Azi a fost…

Chira Chiralina de Panait Istrati

Decorul poveştii îmi amintea de 1000 şi una de nopţi, ăsta fiind unul din motivele pentru care mi-a plăcut cartea aşa de mult. Mai mult decât cartea de ieri, sincer.

Conţinutul cărţii se referă la copilăria grea a unui bărbat, Stavru, marcată de moartea mamei sale şi de despărţirea de sora lui, Chira.

Din Brăila, acţiunea se mută în Turcia, datorită faptului că cei 2 fraţi sunt ”răpiţi de bună voie”, la sfârşitul călătoriei fiind despărţiţi pentru totdeauna.

Sfârşitul mi s-a părut brusc, aş fi vrut să aflu mai multe despre viaţa acestui Stavru, povestea fiind întreruptă după moartea protectorului lui, Barba Iani.

Notă: 10.

Tu ai citit-o? Cum ţi s-a părut?

M-am trezit dimineaţă cu poftă de citit. Cum azi e grevă, stau acasă,   adică am timp. Şi cum am puţin timp liber, fuga la citit! Aşadar, azi a fost:

Adela-de Garabet Ibrăileanu.

Frumoasă cartea, nici nu am simţit cum a trecut timpul şi cum am parcurs toate paginile. Lectură uşoară, să o citeşti într-o oră-două, ca să te linişteşti puţin şi să te odihneşti. O recomand alături de un ceai de căpşuni.

Povestea interesantă, acţiunea se desfăşoară într-un tablou pitoresc tipic românesc, prin zona Neamţului, prin locurile unde a copilărit Creangă.

Protagoniştii, personajele principale, sunt Adela şi Emil. Romanul este scris sub formă de jurnal, jurnalul lui Emil, un bărbat în vârsta de 40 de ani, care o cunoaşte pe Adela când aceasta avea 4 ani şi el 30. Ei se reîntâlnesc în vremea adolescenţei Adelei şi mai târziu când Adela are 18 ani. Paginile romanului descriu aşa de frumos modul în care se îndrăgostesc cei 2, dar bineînţeles, sfârşitul poveştii de dragoste neclare este trist.

Notă: 10.

De George Călinescu.

Aproape toată lumea care a auzit că o  citesc s-a pronunţat clar şi răspicat: ”e prea grea pentru tine, nu o să înţelegi mare lucru”. Dar nu mi s-a părut deloc ”grea”.

Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult de tot: mai puţin sfârşitul! Of, decând nu am mai citit o carte cu sfârşit fericit! Sincer, preferam ca Otilia să se căsătorească cu Felix şi nu cu Pascalopol şi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi…

Pe la jumătatea cărţii nu vedeam nicio legătură între conţinut şi titlu, dar la sfârşit a fost evidentă. Şiii… ce m-au putut enerva personajele negative, în special Aglae şi Stănică, dar dacă nu erau ele romanul pierdea din farmec. Sunt sigură!

Totuşi aşa de mult mi-aş fi dorit ca Otilia şi Felix să fie împreună…

Mi-ar fi plăcut ca George Călinescu să fii scris o continuare, pentru că sunt tare curioasă ce s-a mai întâmplat cu Otilia şi Felix.

Notă: 10!

De Mircea Eliade.

E frumoasă cartea, e despre doi bărbaţi, Mavrodin şi Hasnaş, care îşi povestesc unul altuia aventurile legate de prima lor dragoste.

Mie mi-a plăcut!

Notă 10. Merită citită!

___________________________

Aţi văzut că în ultimul timp scriu câteva cuvinte despre ce cărţi am mai citit, încerc să fac un soi de recenzii. După ce se încheie concursul ăsta , vine unul şi mai interesant, top secret momentan .

Mie îmi place să citesc. Ţie?

Am citit ieri, că tot am stat mai toată ziua acasă, o carte suuuuuuper!

Maitreyi. De Mircea Eliade.

E vorba de o poveste de dragoste ce are loc în împrejurări destul de ciudate şi se desfăşoară undeva prin Calcutta, India.

Allan şi Maitreyi trăiesc o dragoste ideală, interzisă, care sfârşeşte tragic atunci când este descoperită.

Notă: 10

Blues pentru o pisică neagră, de Boris Vian.

O carte cu mici povestioare diferite complet una de cealaltă, nişte nuvele destul de… să zicem deosebite.

Notă: 8, titlul este mult mai interesant decât conţinutul.

_____________________________

Poză cu Daisy şi Blues pentru o pisică neagră, colţ dreapta ecran calculator.

Superbă cartea.

Până mai citesc altceva -mai frumos-, devine cartea mea preferată.

N-am mai plâns niciodată când să termin o carte.

Încă o carte aşa de frumoasă de’ale geniului literar Mihail Drumeş.

Devorată în 3 ore.

Superbă. Să o descriu în câteva cuvinte? Să o explic?

Este vorba de doi tineri, care se îndrăgostesc, dar destinul nu îi lasă să fie împreună. Numeroasele scene de dragoste îmbinate cu scene de gelozie se sfârşesc ca şi în ”Scrisoare de dragoste” cu moartea tragică prin suicid a celor 2.

Notă: 10. La fel de frumoasă ca şi precedenta citită, scrisă de acelaşi Mihail Drumeş.