Se întâmplă că zilele astea mi s-a mai pus pata pe ceva, că nu aveam şi aşa destule idei fixe în cap. Vreau să mă tund
.
Bine, asta vreau de mai mult timp, dar nu m-am putut hotărî cum aş putea îmbunătăţi forma… mă rog, imaginea podoabei mele capilare
şi cel mai cel motiv care nu m-a lăsat să mă duc la coafor a fost, bineînţeles, coafeza mea cea dragă.
Coafeza mea, cea la care ,,1 cm maximmmm, vă rog! nu-l scurtaţi mai mult d-atât!” înseamnă ,,hai să vedem cât de mult o putem tunde fără să îşi dea seama”, cea la care mi-e cam frică să merg că nu prea ştie ce e aceea ,,vârfurile şi atât vă rog”. Păcat că mi-e groază mie să merg mai des, că de tuns şi aranjat părul chiar se pricepe şi tipa asta mi-e coafeză din vremea când mergea Măli la grădi (good old times
).
Numai că din clasa a 6a, dintr-o zi în care m-am dus eu voioasă la ea vrând o mare schimbare de look (nu era cine ştie ce) şi m-a tuns cum o tunde pe mama, doar că puţin mai scurt şi arăta NAŞPA NAŞPA NAŞPA, pe când mamei îi stătea ok
, nu am mai mers la ea aşa cu drag… de fapt, când mergeam să-mi taie vârfurile aveam aşa nişte emoţii…
Aşa că, ori îmi fac curaj şi merg la ea sau… what the hell? mai sunt 23939232929 coafeze şi-mi găsesc alta
.
Am început 2012 cu multe planuri, printre care şi ăsta: să mă văd vegetariană cumva
Am o grămadă de defecte de care sunt conştientă şi de care mă leg zi de zi când mă uit în camera mea, când fac rezumatul zilei ce-a trecut, când mă strâmb în oglindă când mă plictisesc şi când mă gândesc cum îmi pierd timpul şi nu fac nimic cu adevărat interesant.
Am ajuns acasă şi e bine
În primul rând voi avea zăpadă şi asta-nseamnă pentru mine Crăciun: ciocolată caldă, cozonac şi zăpadă.







ultimele ciripiri