Se apropie primăvara, aşa, timid, cum intri la orele de fizică când întârzii şi te întrebi oare să mai intri?, să nu mai intri?, să aştepţi un miracol pe hol sau să mai stai 5 minute la uşă?, de frica examenului profului tău miştocar, care te pune iarăşi să răspunzi la un set de întrebări fulger de cultură generală  ce conţin chestii de care nu ai mai auzit şi de regulă fazele de genul îţi ruinează dimineaţa, aşa că eviţi să intri, că eşti fricos sau că vrei să ai o zi bună…

Mai sunt 3 zile până la primăvară şi, teoretic, deşi ar trebui ca tu, adolescent şi copil ce eşti, să ai doar primăvară deep in your heart, simţi că s-au strecurat în locul ăla magic şi cald, plin de lucruri frumoase (că nu eşti heartless să fie altfel) şi puţin praf trist, îngheţat şi strălucitor, cu amintiri mai naşpa şi oameni reci şi urâţi care te-au dezamăgit, deşi-ţi păreau adevărate curcubee cu bomboane la început, dar erau doar camuflaţi, căci aşa se întâmplă uneori.

În ultimele zile de iarnă, scapă de praful ăla îngheţat şi lasă totul curat şi luminos, ca să vină vârtejul ăla de primăvară şi găleata aia de ploi de inimoare.

De abia aştept să primesc ghiocei, să văd cine e persoana specială de anul ăsta care-mi aduce primăvara . Persoanele care-ţi aduc primăvara sunt de neuitattt.

şi o melodie spring-like, pe care o fredonez zilele astea…

Când eşti la liceu şi simţi că mori de plictiseală la unele ore, nu îţi rămâne altceva de făcut decât să te joci pe telefon sau să te holbezi la profesor. Dar cum niciodată n-ai destulă baterie, de cele mai multe ori îţi rămâne doar holbatul la prof, eventual cu o mină expresivă şi concentrată, ca să îşi dea seama că tu chiar înţelegi ce zice şi chiar îţi pasă, când de fapt, nu-ţi pasă absolut deloc .

Din vasta mea existenţă ca elevă atât în şcoala generală cât şi în liceu, vă prezint, în premieră, aici se aud bătăi de tobe dumdumdumdum, Dicţionar de profi-tipologii.

Sunt sigură că şi tu te-ai întâlnit cu…

-Proful la care tremuri oricât de bine pregătit ai fi (asta-i profa mea de chimie, mor după chimie dar când ies la tablă tot scriu reacţiile chimice cu model-tremurat)

-Proful la care ţi-ai pierdut speranţa şi la care nu mai are rost să te strofoci (gen cum sunt eu şi biologia… 70 la sută din colegii mei au renunţat să mai înveţe pentru testul de mâine că şi aşa mai mult de 5 e imposibil să iei)

-Proful-mămica-de-la-şcoală, care e acolo mereu când ai o problemă şi te ajută

-Proful la care poţi să mănânci şi să te joci pe telefon în oră, cel cu atitudine de secol actual-nu îi pasă dacă eşti atent sau nu, el îşi face job-ul şi încearcă să nu te streseze. E un om fai deşi nu înţelegi mare lucru, e proful meu de logică

-Veşnica crizată- profesoara care ţipă din orice nimic

-Proful care te pune să mături prin tot liceul dacă te prinde fumând dar fumează like a boss pe hol .

-Proful care face mişto de toţi şi face glume bune (me really gusta!)

-Proful care nu face glume bune dar la care trebuie să râzi că n-ai încotro…

-Proful care se poartă ciudat şi despre care te întrebi dacă a păţit ceva, a fost traumatizat sau este gay, care face interjecţii ciudate în disperarea sa de a te face să înţelegi ceea ce zice.

-Proful care merge în excursii şi e de gaşcă şi la şcoală, tot ca în excursie

-Proful care vine în clasă din mijlocul pauzei şi toarnă absenţe dacă ajungi după el în clasă

Mă ajutaţi să completez lista?

 

 

Pentru că, după o zi luuuuuuuungă şi friguroasă, după ce te scoate la tablă la mate şi ai n mini-heart-attack-uri că tot uiţi chestii importante şi e kinda dificil să te descurci (gen momentul de aur în care realizezi că n-ai de fapt niciun ban în buzunar, că ţi-ai lăsat portofelul în geanta cealaltă ), că-ţi pierzi telefonul de 10 ori pe zi şi ai şi ediţie de iarnă: numai zilele astea ai ocazia să-l pierzi şi prin zăpadă,  că-l sau că o vezi trecând pe hol şi nu ştii ce să zici şi te blochezi, eventual cu o expresie tâmpă, că ratezi 2 trepte în fuga ta când ieşi val-vârtej din bloc că iară ai plecat prea târziu d’acasă şi simţi că zbori şi nu doar atât

pentru că, după o zi de asta lungă, tu, tu şi eu reuşim să mai avem energie să continuăm, nu ne aruncăm obosiţi în pat şi that’s it: avem câte un mic secret magic care ne face să continuăm şi să reuşim cu puţine ore de somn pe noapte să alergăm mai departe şi mai poţi…

-să strângi hainele aruncate peste tot în camera ta, că ai devastat iar tot dulapul -care vrei să ducă uneori către Narnia- azi dimineaţă că nu ştiai cu ce să te îmbraci deşi cu greu mai încap în dulapul tău toate hainele. foloseşti un mic secret gen o melodie drăguţă de la radio, care te face să cânţi şi să-ţi iei gândul de la dramele tale cotidiene

-să te apuci de problemele alea nesuferite la fizică, şi iarăşi foloseşti un mic secret şi le îndulceşti cu nişte nutella sau ciocolată cu alune maaaari sau nişte jeleuri cu mere?

-să înveţi diviziunea miotică după ultimele materiale trimise la bio (n-am descoperit încă un secret pentru asta, când îl voi descoperi poate învăţ şi diviziunea miotică)

-să ai contra-argumente pentru părinţi şi mai ai suficientă energie să câştigi dezbateri legate de liceu, prietenii tăi, banii de buzunar, statul tău pe facebook, iubiţi şi alte cele (secret: răbdarea şi starea minunată pe care ţi-o dă cartea asta pe care o citeşti sau persoana cu care ai vorbit înainte şi care te-a făcut să zâmbeşti )

şi câte şi mai câte. şi suntem geniali că facem toate astea mereu şi o luăm de la capăt în fiecare zi ca prin magie, deşi trăim scenarii care bat orice film cu 1294949 Oscaruri .

tu ce secrete mici şi magice din astea mai ai ?

Pentru cei care se identifică cu termenul forever alone şi care se simt singuri, pentru cei care mâine au de gând să mănânce cutii cu îngheţată de ciocolată pe canapea, acoperiţi de o plapumă călduroasă, uitându-se la comedii romantice, pentru cei sătuli şi plictisiţi de atâta lovelovelove şi de inimioare ca de zăpada interminabilă d’afară, pentru cei ce iubesc în secret sau au o mică scâteie pentru cineva special deep in their heart, dar care n-au curajul să spună asta …

vouă, nouă, mie şi ţie, ei şi lui, vreau să-mi, să-ţi, să le amintesc că  Doamne!, nu suntem niciodată singuri  căci mereu se găseşte cineva care ne iubeşte în mod secret şi se gândeşte la noi şi zâmbeşte: poate o fi tipul cu ochi verzi cu care te întâlneşti din când în când şi care-ţi zice ,,bună” şi fuge rapid în clasă, tipa care vrea să ştie mereu ce faci dar nu ştie cum să-ţi zică, şi pare ea cam aeriană, poate o fi colegul tău de bancă sau colega de bancă la care nu te-ai gândit niciodată sau cineva din grupul de oameni faini cu care-ţi pierzi vremea.

hai să nu dramatizăm, mâine e doar marţi. Iubiri deosebite, ca în poveşti, nu o să fie mâine. Cred că dacă iubeşti pe cineva îl iubeşti la fel de mult în toate zilele, şi-i arăţi asta every single day, nu doar mâine. Mâine o să fie o zi cu mai multă ciocolată, că în rest, iubire adevărată întâlnim tot anul, şi e aşa minunat de privit când o găseşti. Sau de trăit.

Mâine cel mult pot apărea poveşti noi .

şi serios, nu o să fie aşa rău…

să iubiţi mult!

Trec zilnic pe lângă sute de oameni, sute de oameni trec zilnic pe lângă mine şi ne observăm mai mult sau mai puţin: oameni interesanţi, oameni ce par plictisitori, oameni frumoşi şi îndrăgostiţi (care zâmbesc pe sub mustăţi ca o pisică mulţumită, cu gândul la persoana norocoasă ce i-a lăsat în inimă), oameni îngânduraţi, oameni nervoşi, oameni îmbujoraţi de la frigul ce s-a lăsat zilele astea peste noi.

Zilnic las în inima mea să îşi facă loc oameni, să se înghesuiască printre mulţimea de acolo (mă întreb când va face inima mea BUM că săraca, e plină, dar e… e o inimă grasă şi mereu mai e loc pentru cineva special acolo). Iar în mintea mea şi-n gândurile mele de bună-dimineaţa! şi de noapte bună! tot mai apare câte cineva şi la naiba!, obişnuieşte să stea acolo şi să nu se lase dus nicicum.

Mă îndrăgostesc de…

1. oamenii ca nişte puzzle-uri, pe care nu-i înţeleg din prima şi mă chinui să îi înţeleg şi să îi descopăr şi care sunt fascinanţi şi speciali prin felul lor de a fi, care mă fac să întreb ce e cu ei de-s aşa, care mă surprind şi mă lasă speechless şi care-s complicaţi .

2. oamenii pozitivi care râd mult şi zâmbesc indiferent de ceea ce se întâmplă, pentru că mă fac fericită şi mă fac să zâmbesc şi mai fur de la ei din bună-dispoziţie în zilele gri (şşşşttt, ăsta e un secret!)

3. oamenii de la care am ce învăţa, căci mă fac să îmi doresc să fiu mai mult, mă ambiţionează şi mă fac să-mi doresc să fiu şi mai bună

4. oamenii nebuni prin felul lor de a fi, care îşi trăiesc vârsta şi cărora nu le pasă de nimic-ei îmi amintesc că WE NEED TO PARTY EVERYDAY CUZ WE ARE NOT FOREVER YOUNG.

Şi nu numai, şi îi aranjez frumos pe toţi în inimă, unde îi prind cu atriile şi nu le mai dau drumul .

Ce fel de oameni mai iubim?

 

Ştii că viaţa de adolescent e complicată şi că nu se poate ca într-o zi să nu trăieşti tu sau vreunul din cunoscuţii tăi, cu care-ţi pierzi vremea şi cu care vorbeşti ore, vreo dramă existenţială sau să nu te loveşti de vreo tâmpenie, realizată de tine, tu care eşti magic şi atragi uneori problemele ca un super-magnet.

Şi e mişto senzaţia pe care o ai când te trezeşti dimineaţa, întrebându-te ce va fi azi şi prin ce provocări şi situaţii extreme va trebui să treci cu brio: cine ştie ce prof de sport îţi mai confiscă telefonul, cine ştie că iarăşi uiţi să-ţi pui ceasul şi te trezeşti fix cu o oră înainte de ora la care tre’ să pleci la şcoală şi nu ştii cum să fugi mai repede către şifonier, ghiozdan, autobuz, liceu, cine ştie de ce tip drăguţ te mai loveşti când fugi contra cronometru să ajungi la ora de bio, cine ştie ce cofetărie minunată descoperi că e ziua unui coleg şi tre’ să îi iei prăjitură, tu, foarte responsabil.

Cine ştie cum te descurci când uiţi să apeşi ‘send’ la un mail important, gen tema la info, şi uuupsss tre’ să faci cumva să fie bine şi reuşeşti cumva, printr-o tactică magică, cine ştie cum, să faci totul ok, cine ştie cum te descurci când trimiţi mesajul cel mai mult bine-gândit unei persoane total nepotrivite (sau ca atunci când încurci ferestrele de chat, pfff), eu nu ştiu dar aflu în fiecare zi.

Ieri am luat autobuzul greşit, am descoperit magazine de artă pe drumul de întoarcere dubios, necunoscut, am îngheţat prin întuneric dar nu mi-a fost frică căci ştiu că totul va fi bine şi niciodată nu m-a înşelat ”totul va fi bine” ăsta fermecat. Şi în plus, nu sunt niciodată singură şi asta e cu adevărat GENIAL. Cheers că m-a ascultat la franceză şi nu ştiam dar am făcut cumva şi a fost bine, cheers că am găsit drumul spre casă ieri, cheers că există o mulţime de lucruri noi la care nu mă aştept, de care mă sperii şi pe care le înfrunt cu nepăsare.

cuz I ain’t gonna be 15 forever

5 paşi pentru o atitudine de rockstar în timpul liber şi de ce nu? 5 paşi ca să devii unul .

1. Wanna be a rockstar? Da, de ce nu ?! firstly, wear sunglasses cu lentile negre. Nu vrei să te orbească obiectivele paparazzilor şi blitzurile muritorilor de rând…

2. fii relaxat. ai tot timpul din lume să ajungi oriunde, nu te grăbi, nu te îngrijora, nu te încrunta. lasă-i pe ceilalţi să te aştepte, nu alerga niciodată decât dacă în spatele tău e o mulţime de fani şi tu nu ai pe nimeni de la pază lângă tine .

3. exersează-ţi semnătura şi învaţă să dai autografe cu dedicaţii drăguţe. păi doar eşti rockstar, dehhhhh…

4. f*ck the world, oamenii trebuie să se considere norocoşi că respiră acelaşi aer ca tine, don’t give a shit când ceva nu merge, haters gonna hate şi nu-ţi pasă, eşti rockstarrrr

5. fă ceea ce faci într-un mod GENIAL, în niciun caz altfel, fii pregătit oricând şi străluceşte în lumina reflectoarelor, eşti cel mai bun, nu vrei să-ţi dezamăgeşti fanii, nu?