Am o grămadă de defecte de care sunt conştientă şi de care mă leg zi de zi când mă uit în camera mea, când fac rezumatul zilei ce-a trecut, când mă strâmb în oglindă când mă plictisesc şi când mă gândesc cum îmi pierd timpul şi nu fac nimic cu adevărat interesant.
Şi nu ştiu cum gândesc oamenii mai mari, dar noi, adolescenţii, suntem atât de critici cu persoanele noastre încât într-o zi îmi puneam în gând să mă metamorfozez într-o persoană perfectă şi să fac tot ce e necesar ca să devin aşa, plictisită de tona de defecte naşpa care apar într-o zi şi dispar în alta sau care sunt acolo mereu. Dar apoi mi-am dat seama că e stupid…
TU, da, tu, dacă eşti adolescent nemulţumit de tot şi nu te simţi tocmai minunat acum
dacă te-ai certat cu părinţii acum câteva minute, reproşându-ţi chestii fară sens gen că habar nu ai ce să faci cu viaţa ta, nu te interesează nimic, eşti dezordonat, visezi cai verzi pe pereţi, nu eşti responsabil.
sau dacă te simţi plictisit şi vrei să faci ceva dar nu ştii ce şi urăşti starea asta, dacă te simţi singur, dacă nu eşti împăcat cu modul în care-ţi stă părul, dacă te-ai certat cu cel mai bun sau cea mai bună prietenă şi te simţi neînţeles, dacă simţi că toţi au ceva împotriva ta şi nu-nţelegi asta, dacă nu te simţi bine în pielea ta, dacă ai pierdut pe cineva drag şi nu-ţi vine în minte de ce şi te simţi vinovat….
sau dacă pur şi simplu nu te simţi minunat azi dintr-un motiv aiurea, fără sens…
aminteşte-ţi că eşti unic şi minunat şi TU ai ceva diferit. şi eşti al naibii de perfect aşa cum eşti.
uite, ai exemple pretutindeni:
de la profa aia malefică care ţi-a zic că e malefică şi a recunoscut că îi place aşa să fie şi se simte perfect cu persoana ei malefică, la Christina Aguilera de acum, care nu arată ca mai demult dar se simte de asemenea perfect 
.
Eu cred ca in interior toti suntem la fel.Asemanare:gandeste-te la statuile din lut.Sunt copiii mainilor Divinitatii,insa tot bucati uscate de pamant sunt.Toti au impresia ca sunt diferiti,insa fiecare om din lume doar incearca sa-si creeze un loc de nu exista.Gandeste-te la o fisura de aer imbaxit ce se construieste intre 2pereti mucegaiti si vechi.Cam asa este personalitatea fiecarui om.Creatia celui precedent.Si cum in fiecare an populatia planetei creste neincetat cu alti omuleti ce vor deveni malefici…fiecare devine monstrul si produsul social al unei democratii in care exista 3 clase .Clasa inferioara(cei ce n-au casa si cersesc pe strada-periferia).Cea mijlocie(industrasii ce lucreaza pe un salariu ce le permite sa traiasca pentru a munci).Clasa inatla,burgheaza si aristocratica(5% din populatia Terrei).Iar daca nu faci parte din cei 5% esti un ratat ce traieste doar pentru a ingrosa randurile proletariatului.Daca tot ce faci este sa te limitezi la o viata simpla dintr-o semi-metropola nu te faci mai deosebit decat cel ce are 3 copiii si lucreaza intr-o cutiuta cu pereti uscati de var statut.Nimeni nu-i special.Fiecare om poate fi usor inlocuit.Daca intr-o firma de calculatoare moare baiatul care lucra la Soft vine cel din urma ce se ocupa cu reparatul Windows-ului.E atat de simplu.Traim intr-o jungla cu grilaje de Fe!!!
Cred ca cea mai grea perioada din viata mea mi s-a parut adolescenta. Doamne, bine ca a trecut! Nu mi-as mai dori nici in ruptul capului s-o retraiesc! :))