-să nu mă mai plictisesc aşa uşor

-să nu mă mai plictisesc aşa uşor de lucrurile pe care risc să le fac superficial pentru că mă plictisesc

-să nu mă mai plictisesc de oameni aşa uşor, că într-o zi mi se pare cineva extra-mega-nu-ştiu-cum, dar peste două zile m-a plictisit.

Trebuie să găsesc ceva, orice, care să nu mă lase să mă plictisesc.

Cred că mă apuc să scriu o carte, apoi o continuare a cărţii, eventual o trilogie, să fac filmele la toate 3 şi poate aşa voi avea ceva care să mă ţină ocupată .

TREBUIE să fac în fiecare zi ceva mai interesant decât în ziua precedentă, să văd zilnic ceva ce-mi place, să nu las o zi să fie lipsită de ceva sclipicios şi drăguţ .

Idei cum pot să fac asta?

p.s.: au mai rămas 3 zile până la baaaaaaaaal!

Afară-i frig şi se apropie november cu 15 ani ai mei şi cu ploaie şi mai mult frig.

Din clasa alăturată se aude mereu o chitară, pe hol e frig ca afară, guma cu aromă scorţişoară mă duce cu gândul la un Crăciun înzăpezit şi cald, Cişmigiul e roşu ca obrajii mei de la temperatura de afară şi nu numai.

Mirosul de ciocolată caldă,  sentimentul pe care îl am în jurul oamenilor la care ţin, oamenii care îmi zâmbesc pe stradă când trecem unii pe lângă alţii şi ni se intersectează privirile, zgomotul de frunze care foşnesc pe asfaltul Cişmigiului, acele love songs vechi şi minunate pe care le asculta mama atunci când era în liceu, faptul că zilnic descopăr oameni cu care am multe în comun şi pe care îi vreau prin preajma mea, visele mele de acum, faptul că nu îmi pasă nimic din ce nu îmi place şi faptul că obosesc uneori de la atâta zâmbet şi râs şi ajung după o zi de liceu acasă frântă, dar cu inima mare mare, bubuind că azi te-am văzut sau că am făcut ceva deosebit şi mi-a plăcut.

Toate astea fac toamna asta şi lunile astea altfel decât m-am obişnuit până acum. Toamna asta îmi arată mai multă culoare.

Şi o melodie care-mi place astăzi:

Stau cu programul aiurea, nu-s deloc organizată, las chestii pe ultimul moment, sunt mereu în întârziere.

Şi-mi place asta . M-aş simţi aiurea să ştiu că am tot timpul din lume pentru ceva, că nu voi întârzia, că nu trebuie să fug după autobuz sau să alerg că nu sunt în întârziere. Chiar ar fi foarte ciudat…

În fine, mi-am luat rochie faină şi tre’ să-mi iau şi partener, că deşi sună tentant să merg singură, parcă e mai drăguţ şi mai teen-like cu partener .

Cu cine merg însă nu ştiu. M-am tot gândit că poate-poate m-o invita tipul ăla de care îmi plăcea rrrrrrrău acum câteva zile bară săptămâni, da’ încă nu s-a întâmplat minunea şi deja m-a cam plictisit că nu mă prea bagă în seamă şi nu îmi place să îl stresez în continuu, că e naşpa şi nici mie nu îmi place când mă stresează cineva în continuu. Nu-mi place că nu mă bagă în seamă aşa tare, şi eu sunt printre persoanele alea care au nevoie de atenţie , de multă…Aşa că o să îl las în pace şi o să încep să analizez mai bine, în pauze, tipii din curtea liceului .

Îmi place că descopăr zi de zi oameni simpatici şi că deja pot spune că am prieteni dragi în noul mediu în care mă învârt (dadada, liceul, nu doar Cişmigiul ) şi mi-ar plăcea ca toată ziua să mi-o petrec vorbind cu ei şi cunoscând alţi oameni la fel de interesanţi şi drăguţi .

Mi-e dor să scriu pe blog, dar timpul ăsta e aşa zgârcit cu mine ca şi inspiraţia, de altfel. Nu mă uitaţi, promit că nu las grădina să se prăfuiască.

…ori învăţ la prostia aia de fizică, care nu are niciun înţeles logic în mintea mea plină de chestii logice care de fapt nu sunt logice, după cum zice profu de logică care le zice bine şi clar şi interesant întotdeauna.

sau desfăşor activităţi cu adevărat raţionale,

adică mă distrezzzzzzzzzzzzzzzz.

Week-end-ul ăsta a fost excursie de o noapte cu clasa, activitate mişto, nu ca orele lungi ca o zi de post, de religie sau geogra. Mai are sens să zic că am dormit vreo 2 h în ultimele 24? Mai are sens să zic că am dansat pe orice muzică bumşicâbumbumbum, m-am jucat cu zăpadă, în ninsoare, pe la 2 noaptea, am ţipat şi cântat de mă doare gâtul? n-are, că e clar ce înseamnă ,,mă distrez”.

şi dacă nu-i nici fizica ori alte materie ce-i grea şi naşpa, nici momentele astea foarte teen-like, îmi văd de liceu şi de activităţile de boboacă , ori recitesc Mara sau ceva frumos, poate rezolv o problemă-două la chimie de plăcere, că aşa îmi place mie, sau iau o problemă ce-mi pare înfricoşătoare de la informatică şi mă lupt cu ea, până când o rezolv într-un fel sau altul …

mi-e somn, mâine e luni, zi ce-mi părea naşpa pe vremuri. luni e faină cât timp e la liceu, mai aproape sau mai departe de oameni care mi-au devenit dragi.

tu ce mai faci?

îmi place după-amiaza când e frig şi caut soarele şi pe cineva sau ceva cald care să ţină ploaia departe de mine.

îmi place că în sfârşit e toamnă şi e senzaţia aia minunată de ”brrrr, iară am plecat fără geacă de acasă” şi mai e şi senzaţia de ”oh, damn it, plouă şi n-am umbrelă” care e până la urmă frumoasă, că-i ceva deosebit să dansezi prin ploaie şi să alergi.

îmi place cum se reflectă oraşul în apa de pe asfaltul imperfect, sunetul ploii, mirosul de ploaie, hanoracele călduroase special făcute pentru zile albastre.

Eu sunt toamnă, sunt exact ca anotimpul ăsta furtunos. Toamna sunt eu, sunt mai eu.

se apropie November rain şi e frumos, frumos!

Toamna asta o să fie mai bună că orice vară. De ce? Pur şi simplu ştiu asta.

a mai venit toamna la cineva?

De fiecare dată când am vrut ceva, am făcut în aşa fel încât să obţin acel ceva, nu musai faze ”mama, vreau converşii ăia mişto!” şi mama să se conformeze.

Am vrut, vreau, fac tot ce pot ca să nu mă limtez la ”eh, asta nu se poate!”, mă străduiesc şi mă dau peste cap ca să am acel ceva. Aşa am făcut cu penultima pereche de converşi şi biletele la Bon Jovi, obţinute prin metodele mele şi datorită blogului ăstuia minunat .

Numai că mai sunt şi chestii pe care nu le pot primi oricât m-aş strădui: că încerc aia, că fac altceva, orice îmi trece prin minte, nu reuşesc nicidecum să fac rost de acel ceva mult dorit.

Atenţie? Da, poate vreau nişte atenţie mai specială de la cineva. Încerc să o capăt făcând chestii mai deosebite, încerc să o capăt fiind eu, încerc să o capăt în toate modurile dar nu prea îmi iese.

Nu-mi iese. Şi mai vreau să fac ceva în legătură cu tipul ăla. Chestia cu play hard to get sucks rău, aşa că tre’ să mă gândesc la alte tehnici şi metode, dar deja creierul meu lucrează la capacitate maximă, pe toate fronturile . Ori găsesc ceva repede, ori îl las în pace şi mă reorientez, şi aşa e plină curtea liceului de tipi drăguţi, deşi nu-i aşa uşor că nu ştiu, chiar îmi place.

În fine, mă descurc eu. Aşa se întâmplă de fiecare dată.

Tu ce faci când vrei ceva cu adevărat?

Aş reforma învăţământul. De fapt, tot ce ştii tu şi eu şi mama şi bunicii despre şcoală, idei, trecut, le-aş lua frumos cu mătura, să nu mai fie şi mâine la fel.

Mă enervează regulile, mă enervează că unii elevi stau până la miezul nopţii ca să facă teme la materii aiurea, care nu o să îi ajute în viaţă, mă enervează că sunt prea multe pretenţii şi că nu învăţăm mai nimic din ce trebuie la şcoală.

Nu văd ce cultură generală pot avea eu dacă în viaţa mea la orele de muzică (o oră la 2 săptămâni) nu am vorbit de niciun compozitor şi muzica clasică, la orele de arte plastice (o oră la 2 săptămâni) nu mi s-a zis niciodată nimic de Da Vinci sau alte genii. Nu îmi dau seama de ce cultură generală pot face rost în orele multe, în care tot ce faci e să te plictiseşti, să te ducă proful la exasperare cu stilul lui sau tu pe el, cu stilul tău şi să ajungi să te joci pe telefon.

[Read more...]

Am ieşit la vânătoare de rochie şi partener pentru bal, după cum am zis acum câteva zile.

Ce pot să spun până acum e că nu mă pricep nicidecum la acest sport minunat .

Cu viitorul (vreau-eu!) partener, eh, mai am timp, poate nu o să mai fiu eu aşa fraieră şi o să şi vorbesc cu el mai mult, şi fără n-ar fi chiar aşa o mare jale, aşa că îmi concentrez energiile să găsesc rochia aia, rochia aia care are efectul, acel efect din filme (când intri într-o încăpere toată lumea să se holbeze şi să zică ”uaaaaaaaau”).

Şi am început căutarea! Prin magazine nu ştiu dacă are rost să mai pierd vremea, că-s colecţiile de toamnă iarnă şi nu găsesc eu the little black dress printre pulovăre, gecuţe, căciuli şi fulare, dar o să ajung şi pe acolo când nu o să îmi mai fie somn şi o să fiu destul de Zen încât să nu mă enervez prea tare dacă nu găsesc rochia.

Aşa că am zis să arunc câte o privire pe net înainte, să îmi fac o idee de ce model vreau. Am găsit o mulţime de rochii faine, dar e o mică problemă: prefer să îmi iau un iPhone 5 -că şi apare peste 2 zile- de banii ăia decât o rochie pe care o voi purta o dată în viaţă .

[Read more...]