Cred că m-am născut pentru mai mult decât respectat un orar stupid, decât respectat tot şi absolut tot ce zic oamenii şi regulile, cred că merit mai mult decât asta.

Mai cred că viaţa-i a naibii de scurtă şi că nu trebuie să fac lucruri care nu îmi plac pentru că aşa e bine, să vorbesc cu cine n-am chef, să fac chestii în general doar că aşa e normal. WRONG, normal e ceea îmi face plăcere şi doar atât.

Nu cred că m-am născut ca să mă plictisesc. Ca atare, de mâine nu o să mai zic că suntem forever young, că nu suntem: la 80 de ani nu o să pot pleca de la ora de muzică ca să ascult nişte muzică bună într-o companie plăcută sau să merg la film că aşa am chef şi aşa vreau eu. Şi la 80 de ani cu siguranţă nu o să am teme la o materie naşpa, pe care nu o să le fac că pur şi simplu nu-mi plac. Sau la 80 de ani nu o să pot să îmi pregătesc mersul de miss univers prin Cişmigiu, şi de asta o fac acum, că e fun şi trebuie să mă antrenez .

De azi dacă mi-e somn, mă culc. Dacă vreau să citesc, citesc. Dacă vreau să îi zâmbesc cuiva o fac, dacă nu vreau, nu. Dacă vreau să dansez, dansez, dacă vreau ciocolată, mânânc ciocolată chiar dacă are trilioane de calorii.

wtf, am 14 ani…

Se face că la început de liceu, în fiecare an şi în cam toate liceele, se întâmplă o chestie foarte foarte interesantă numită ,,Balul Bobocilor”, care e ghiciţi ce: un bal pentru pentru pentruuuu… boboci .

Prilej minunat pentru care fetele, oh, noi, cele mai minunate de pe pământ, pornim la ,,vânătoare”.

E deja sfârşitul lui septembrie iar balul e prin noiembrie, deci într-o lună trebuie să fac rost cumva de cea mai frumoasă rochie, cei mai cei pantofi, cele mai drăguţe accesorii-colier, cercei, un tip drăguţ.

N-am nici cea mai vagă idee de unde să pornesc căutările, vreau ceva Mălli-like, nu mega-special, nu mă interesează rochii cu sclipici căci eu trebuie să strălucesc . Iar cu partenerul… well, pe ăsta ştiu unde să-l găsesc şi l-am cam ochit deja, săracul!, da’ eu nu m-aş duce never ever la un băiat să îl întreb dacă vine la bal cu mine, aşa că ori mă întreabă el, ori o să am a lot of fun şi fără .

[Read more...]

Îmi plac oamenii care ies în evidenţă prin acel ,,ceva” numai al lor, care fac lucruri speciale chiar dacă nu îşi dau seama, care gândesc altfel şi nu ţin seama de ce zic ceilalţi.

Îmi plac mult şi i-aş pune în jurul meu pe toţi, să mă înveţe şi pe mine să fiu la fel de specială ca ei, să fur puţin din farmecul lor.

Nu mi se par ciudaţi oamenii care râd şi zâmbesc când îşi aduc aminte de ceva sau care au un simţ al umorului mai deosebit, ba dimpotrivă, îi ador şi mi-ar plăcea să îi am mereu aproape, nu mi se par ciudaţi oamenii care sunt timizi, oamenii care nu vorbesc mult dar care, dacă reuşeşti să îi faci să vorbească, au multe lucruri de spus, oamenii care vorbesc sarcasmul fluent (ahhhhhhh, pe ăştia îi iubesc chiar dacă sunt o provocare pentru mine când sunt obosită ).

[Read more...]

Asta-i ceva de genul ”shit happens” , şi vă daţi seama că e mare brânză dacă am ajuns să scriu pe blog despre asta.

Nu, de fapt nu e, dar nu ştiam despre ce să scriu şi oricum, o să fie un articol de ăla înţelept cu chestii pe care le-am învăţat de la fete disperate şi o să dau şi exemple, deci UAAAAAAAAAU. Pregătiţi-vă că-ncep .

Se întâmplă să mă înţeleg bine cu băieţii, uneori chiar mai bine decât cu fetele. Adică nu ştiu, mi se pare că e mai simplu să comunici cu ei uneori, băieţii gândesc mai simplu şi nu interpretează ”u, te-ai tuns?” în ”ce naşpa îţi stă părul!”. Şi am 2 amici cu care mă înţeleg foarte bine, la genul tras de şireturi, cărora le cer sfaturi de ”să mă tund?”, ”îmi stă ok cu bluza aia?” şi care la rândul lor mă mai întreabă şi îmi povestesc tâmpenii despre fete. Eu ascult şi iau aminte .

Se face că unul din amicii ăia 2 are o admiratoare de vreo 4 luni de zile. Toate bune şi frumoase, nu se cunosc personal, tipa îl ştie de pe facebook, singura chestie e că au fost la aceeaşi şcoală. Şi deşi nu au cea mai mică legătură acum, tipa nu îl mai lasă în pace de pe la începutul verii şi îl cam disperă. De asta intră în categoria din mintea mea numită ”disperate” .

Nu poate să intre pe mess L. (îi dau nume de cod) că ea în primul minut îi zice ”bună, ce mai faci?”, e atât de prinsă tipa încât i-a şi zis pe mess de câteva ori că îl place, îi urmareşte fiecare pas pe facebook, dă like la tot ce sharuieşte L., îl sâcaie deci într-un mare fel.

Dacă vă întrebaţi ce părere are L. despre asta, ei bine el mi-a zis că i-ar zice mai multe şi i-ar da nişte lecţioare de cum să se comporte în societate, gen ce trebuiau să facă părinţii ei, dar îi e nu-ştiu-cum să se apuce să educe domniţe amorezate, mai ales de el . Evident, tipa acum nu mai are nicio şansă, l-a sufocat de tot.

Ce a învăţat Mălli din asta? Că faza cu ”Play hard to get” e foarte pe bune . Aşa că…

Se întâmplă în felul următor: îmi place la liceu dar îmi displace complet că tre’ să dau nişte grămezi de teste aiurea, la discipline la care nu mai ştiu nimic (asta dacă am ştiut vreodată ceva , gen logică, materie pe care o iau de mână anul ăsta dar din care se pare că dau test predictiv, şi nu ştiu nimic şi am impresia ca din cauza ei o să capăt prima notă sub 5, pentru că EU NU AM MAI FĂCUT LOGICĂ!).

Totuşi sunt relaxată că nu se trec notele, deci catalogul va fi ferit, cel puţin în următoarele săptămâni, de surprize.

Revenim de unde am plecat, adică de la titlu. Astăzi, când am văzut modelul de test predictiv la fizică, dat de minunatul minister al educaţiei despre care aş spune multe dar o să îmi păstrez opiniile pentru mine în acest caz, mi-am dat seama că am ratat o grămadă de chestii la fizică în cei 3 ani din generală şi îmi pare groaznic de rău. Adică nu ştiu ce am făcut eu în generală la fizică, ştiu doar noţiuni de bază dar asta mi se pare că-i aiurea şi că nu-i de ajuns, şi aş vrea să fiu la fizică la fel de pregătită cum mă simt la chimie- singura materie care îmi va plăcea chiar dacă voi avea şi cel mai naşpa prof din galaxie.

[Read more...]

Eu chiar vreau să fie toamnă, cu frunze multe pe jos, să-mi fie frig că mă îmbrac aiurea când merg la şcoală, pardon, LICEU, să plouă şi să n-am umbrela cu inimioare cu mine.

Mi-e dor de senzaţia de frig şi ploaie şi zgomotul pe care îl aud când calc pe frunze uscate, de melodia November Rain sunând în căşti când îmi fac loc să trec prin ceaţă. Ceaţa din minte şi de afară.

M-am săturat de ochelari de soare. Eşarfele mele lungi şi colorate îmi trepidează-n şifonierul dezordonat şi minunat în dezechilibrul hainelor, pantalonii scurţi ţipă că au nevoie de un concediu. Îmi ţipă însă în gânduri  uneori şi un ‘’azi nu vreau la ore, vreau la mare’’ irealizabil, potolit de aerele de boboacă cuminte, bleaaaaaah.

Vară a fost şi tot va fi de acum încolo pentru mine, dar oh toamnă, vino mai repede! I kinda love you…

Am început blogul ăsta într-o seară exact ca cea de acum, acum 2 ani.

Am scris prostii multe, am scris chestii pe care acum, când le recitesc, nu-mi vine să cred că le-am scris eu, aşa frumoase mi se par, am scris când mă citea doar mama, am scris când mă citeau mai mulţi de 200 de oameni zilnic (ceea ce mi se pare UAU deşi mare brânză nu-i). Tot aici eram când zilele mi-erau bune, când mi-erau naşpa, când mi-erau aşa plictisitoare de îmi venea să plec în lume, cu hanoracul preferat şi cu un caiet şi-un pix.

Când nu am mai avut inspiraţie am mai luat o pauză şi m-am întors de fiecare dată. Aşa fac şi acum, nu înainte să zic:

La mulţi ani, www.malli.ro !

Încerc să scriu despre Egipt de săptămâna trecută, încerc şi nu reuşesc să îmi adun toate ideile, să le aranjez frumos în pagină, să ordonez câteva dintre muuuultele pozele minunate pe care le-am făcut. Tot înceeerc şi nu reuşesc.
Am zis să scriu mai rar, să nu mai public articolele unul după altul doar ca să zic că ”na, am scris astăzi”, să gândesc mai bine ce scriu şi cum scriu, să îmi aleg puţin mai atent temele, subiectele.

Cred că sunt într-o pană de inspiraţie, mi-e parcă dificil să scriu, nu îmi găsesc cuvintele şi nu ştiu DE CE NAIBA se întâmplă asta. Subiecte şi idei am, nu reuşesc doar să dezvolt ceva cum trebuie pe baza lor: pot să scriu despre Egipt, cea mai minunată vacanţa a mea, despre cum a fost prima săptămână de liceu, despre mine şi cât de shop-aholică pot fi uneori, despre tipul ăla drăguţ, despre colegii mei noi şi minunaţi, despre prieteni, despre ce ascult zilele astea, despre cărţi frumoase sau orele de română şi logică, ore fascinante de altfel .

Nu pot şi gata! Soluţii? Voi ce faceţi când pur şi simplu nu mai reuşiţi să scrieţi?

poate-i de la toamnă…

Emoţii, multe şi maaaaaaaari cât un elefant gigantic roz.

M-am întors sâmbătă noapte din Egipt, am ajuns pe la 2 dimi acasă, duminică am fugit prin magazine după un ghiozdan drăguţ şi astăzi… astăzi a fost ziua aia cea mare, pe care o aştept de nu mai ţin minte când: a fost prima zi de liceu!

Cred că am făcut cunoştiinţă cu vreo 100 de copii speriaţi de bombe ca şi mine, irelevant de altfel că n-am ţinut minte decât vreo 10 nume maxim, dar a fost super frumos şi Doamne, mai minunat decât mi-am putut imagina în noaptea trecută, când n-am dormit mai deloc şi pe care am irosit-o cu vise şi aspiraţii legate de viitoarea mea viaţă, de liceu, deh!

Colegii sunt aşa faini ca şi liceul, adică sunt taaaare drăguţi, şi eu am încercat să fiu la fel, deşi nu am avut prea multe ore de somn în ultimele 48 de ore. Mda, cam greu după ce m-am obişnuit cu 12h de somn zilnic .

Programul la liceu e cam aiurea, stau 7 h pe zi la şcoală, mai puţin joi, când s-a săvârşit minunea de a fi doar 6. Eh, c’est la vie, din alea 7 h zilnice o să am ce povesti nepoţilor. Şi eventual poate mai învăţ şi eu ceva, să ajung şi eu să fiu ceva mai sclipitor .

cum mă simt acum? minunat, absolut minunat!

mâine urmează povestirile despre Egipt cu poze, să vă zic multe chestii interesante pe care le-am aflat şi vizitat

imagine bonus

[Read more...]

Îmi petrec ultima săptămână de vacanţă prin locurile unde umblau cândva faraonii şi Cleopatra .

Costum de baie, haine de safari, rochiţe luuungi de vară, pălărie de paie, ochelari de soare cu fundiţe, sandale, aparat foto.

Sunt gata deci de plecare .

săptămâna asta spun ”pa” facebook, blog, twitter, mess etc.

Şezlong, soare, bronzat, piramide, Egipt, here I comeeeee !