Cred că aţi remarcat că în ultima vreme lipsesc de pe aici, nu mai comentez, nu mai twitteresc şi alte chestii pe care le făceam zilnic înainte.

Sunt cu netul praf, la vreo 500 km de casă, în munţi, renunţ la micul dejun în favoarea porţiilor generoase de zmeură care mă aşteaptă în fiecare dimineaţă la doi paşi de mine, călătoresc, cutreier păduri fără urşi (sper!) ca să găsesc fragi şi afine, cunosc deja denumiri de ciuperci şi sunt expertă în ale dormitului până-n amiază .

Mă odihnesc în călătoriile mele zilnice pe căpiţe de fân şi mai că le fac praf de la atâtea sărituri şi acrobaţii pe care, dacă le-ar vedea, profu de sport ar fi tare mândru de mine …

Semnalul de la minunatul meu net îi aşa de prost, că aştept un ceas întreg să se încarce pagina blogului meu, şi singura pagină care se încarcă binişor, adică mai rapid, e cea de Facebook, dar uneori n-am timp nici pentru aia .

Revin. Nu ştiu când dar revin. Nu mă uitaţi, că nici eu nu vă uit pe voi !

-E normal ca în camera noastră să nu fie ordine exemplară, ca tricourile cu trupe rock să nu fie aşezate la linie în dulap, e normal să fie biroul plin de 1941430104 chestii care nu au ce căuta pe birou după părerea adulţilor, dar credeţi-ne, chiar au ce căuta acolo!

-E normal să n-avem chef de vorbă uneori, să avem toane şi alte chestii d’astea, noi trăim aici probleme existenţiale, nu ne arde nouă de ”ai udat florile?” sau ”ai spălat vasele? e rândul tău azi” . Serios, facem tot ce putem, ne străduim şi noi, dar avem chestii mai importante pe cap , care sincer nu-s aşa importante, darrrrr n’ah, au titlul ăsta ca să ne scuzăm.

-Totodată, e normal să ne manifestăm plictiseala dând din când în când ochii peste cap. E ceva întâlnit destul de des, ştiu că nu-i de bun simţ, dar este practic INVOLUNTAR la vârsta asta.

-Mai e normal să te îmbraci cu nu-ştiu-câte chestii înainte să ieşi din casă îmbrăcat ”cum trebuie”. Asta-i valabilă la fete, băieţii nu ştiu dacă-s aşa, unii n-au treabă cu hainele ci cu întinsul părului cu placa. Deh, suntem adolescenţi, tre’ să fim perfecţi şi dacă nu perfecţi, fix pe dos, trebuie să fim împotriva oricărui curent şi trebuie să ieşim în evidenţă cu ceva. Deci da, ne ia cam juma’ de oră până când ne alegem o ţinută potrivită cu starea noastră din ziua respectivă şi de aia nu ne putem pregăti hainele ”de cu seară”.

-De asemenea, ora de culcare şi de trezire este mai deosebită în cazul nostru, cel puţin în vacanţă. Da, ne culcăm la 2, ne trezim la 2. De ce? Hmm, nici noi nu ştim ce facem până la ora aia …

-Şi în încheiere, încheierea primei părţi că mai vine una cu teen things în viitorul apropiat cred, nu ne place să fim sâcâiţi. Deloooooooc.

Cre’că tre’ să fie tare greu să fii părinte de adolescent.

1. Du-te în camerele celelalte din casă şi setează alarma ceasului din încăpere la 4 dimineaţa.

2. Îmbracă-te ca un super-erou cu ce ai prin casă şi fă o şedinţă foto. Ai grijă unde pui pozele, îţi recomand să le ascunzi într-un folder din calculator bine-bine, ca să nu ai probleme în viitor … Ia un prosop pentru pus în jurul gâtului asemenea unei cape, un tricou alb de care n-ai nevoie pe care să scrii iniţiala ta sau numele tău de super-erou, colanţi şi lenjerie deasupra. Când termini o să fii pe jos de râs …

3. Găteşte. Ai grijă ce faci, să nu dai foc bucătăriei !

4. Încearcă să dansezi moonwalk în şosete pe o suprafaţă lucioasă .

5. Cântă şi dansează pe cântecul tău preferat în faţa oglinzii, folosind peria pe post de microfon.

6. Citeşte. Eu când mă plictisesc găsesc ceva interesant de citit şi îmi trece plictiseala .

7. Încearcă să îi scoţi afară pe prietenii tăi. Dacă nu vor, trimite-le mesaje interesante şi aiurea, care să-i lase mască dar care te amuză pe tine . Când vă întâlniţi, le explici totul prin 2 cuvinte: ,,mă plictiseam”.

8. Facebook, mess şi altele. Mereu găseşti să vorbeşti cu cineva pe acolo .

9. Pictează sau desenează ce vrei tu pe pereţii din camera ta. Ai grijă ce foloseşti, ca să se poată şterge cu un burete până când ajung părinţii tăi acasă .

10. Fă-ţi ordine în dulap. Eu mereu găsesc chestii tari pe acolo de care uitasem complet!

Completăm lista? Să vă văd! Voi ce faceţi când muriţi de plictiseală?

Îmi place să vorbesc la telefon şi să-i folosesc toate funcţiile de smartphone minunat ce îi, că doar nu degeaba l-am cumpărat. Sunt genul ăla care n-ar lăsa telefonul din mână nici măcar o oră din zi, dar care acum l-a lăsat deoparte, că îi e inutil. Fără semnal şi net telefonul nu are niciun sens.

Fac astăzi un apel către persoanele care nu răspund la telefon şi care mă disperă efectiv că nu pot să vorbesc cu ele deşi sunt unele situaţii mega-importante în care chiar trebuie să mă consult cu ele.

RĂSPUNDEŢI DRAGILOR LA TELEFON ŞI ŢINEŢI-L APROAPE CĂ DE AIA E TELEFON!

mrrr, atât pentru azi )… m-am descărcat şi eu că prea de multe ori am mârâit în situaţiile alea de maximă tensiune când fix persoana de care aveai cea mai mare nevoie nu răspundea la telefon.

Şi din categoria posesorilor de telefon care nu răspund, face parte şi super-mega-extra-prietena-şi-dragă-amică a mea, Corina, care face azi 16 ani. La mulţi anişori frumoşi Cori, să-ţi trăieşti viaţa în cel mai minunat mod posibil ><!

p.s.: cum ajung acasă voi face un articol cu toate video-urile filmate la Bon Jovi, la Scorpions şi la AC/DC şi voi avea grijă să se vadă! îmi pare rău că nu a mers, n-am nici cea mai vagă idee de ce …

Mă duc în vacanţă şi părăsesc casa-mi dragă pentru o lună, las Bucureştiul în favoarea unor peisaje mai pitoreşti, unde sper să-mi reînvie inspiraţia de altă dată.

Ţineţi-mi pumnii să prindă Cosmote-ul net p-acolo, să nu îmi fi luat modem de net degeaba!

Şi dacă se întâmplă inevitabilul şi nu prind semnal, să ştiţi că Mălli stă în hamac la soare şi citeşte, şi nu uită de blog, ci doar ia o vacanţă.

Vară faină dragilor !

Concertul a fost absolut minunat, Jon Bon Jovi a strălucit ca întodeauna şi dacă nu erau ai mei părinţi mai mici decât el şi era mai tânăr, cred că mă îndrăgosteam de el .

Bed of roses, It’s my life, You give love a bad name şi nu numai, o grămadă de melodii pentru care Bon Jovi a devenit un nume, le-am ascultat într-o mare de mulţime, într-o căldură insuportabilă, dar să ştiţi că a meritat ! Păcat că din cauza claustrofobiei mele nu am rezistat tot concertul, dar am auzit de la distanţă după ce am plecat tot ce am vrut să mai aud . I’m a lucky girl.

Vă las cu It’s my life, scuzaţi filmarea naşpa rău, m-a prins melodia când căutam ceva de băut, că muream de sete …

Să încep cu începutul. Astăzi a fost prima întâlnire cu bobocii.

Iniţial am zis că nu mă duc, că mi-era că o să fiu timidă şi nu o să pot comunica cu nimeni cum trebuie dacă merg singură singurică, dar nup, n-a fost aşa, am vorbit în continuu cu câţiva viitori colegi taaaare de treabă cât să le fac capul calendar . Am pus vreo 390492432439 de întrebări foştilor boboci, care trec a 10-a, am făcut cunoştiinţă cu o grămadă de lume, am reţinut vreo 3 nume din păcate , dar n’ah, am timp să învăţ.

Azi am realizat că de acum pot spune că-s liceană. Mamă, ce tare sună cuvântul ăsta !

Tot azi vreau să scriu aici pe blog, să fac un fel de jurământ-blablabla-din-grădina-cu-idei. Nu o să mă apuc de fumat în liceu. Nu, îmi promit chestia asta mie şi bonsaiului. E o promisiune făcută pentru mine, că aşa, chestia cu fumatul ăsta nu ar fi mare brânză, dar pur şi simplu nu.

Atât pe ziua de azi, mâine pun video-urile de la Bon Jovi şi chiar vă zic părerea mea despre concert. Atât pentru ziua de azi.

Voi vă mai amintiţi de prima întâlnire cu bobocii? Cum a fost ?

helllll yeahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh!

practic, a meritat toată chinuiala dintr-a opta pentru media generală 9.87

p.s.: revin după ce mă opresc din ţopăit, să vă povestesc despre Bon Jovi

După cum ştiţi sau nţţ, poate nu, în fiecare vineri seară, de la ora 10, pe Discovery începe emisiunea ”Fenomene stranii”, emisiune pentru copii mici şi prostuţi care, după ce o văd, nu mai pot dormi noaptea.

Printre care hop! şi eu .

Emisiunea asta-i la tv de vreo 3 ani sau de vreo 3 ani arunc eu un ochi la ea. Scopul ei? Să fim serioşi, nu oricine (aici mă refer în general la adolescenţi) găseşte acest post tv fascinant şi eu, cel puţin eu, mă gândesc că emisiunea asta are rolul de a mai ridica puţin rating-urile canalului ăstuia. Dacă am dreptate nu ştiu, dar ştiu că o grămadă de copii şi adolescenţi sunt fani.

Pentru cei care nu sunt tocmai cunoscători, în această ”minunată” emisiune sunt reconstituite, cică, întâmplări reale, cu tot felul de aberaţii legate de paranormal blablabla şi etc.

Eu nu cred în prostii d’astea, da’ emisiunea-i fain realizată şi poveştile cu fantome sunt fascinante , mai ales în tabere şi hmmm… totuşi până la un anumit punct.

Voi ce ziceţi? Credeţi în Casper-i sau sunt poveşti de adormit copii ?

Lala ! Felicitări, te aştept cu un mail la malli.mallina@yahoo.com ca să vedem ce facem cu banner-ul !

Voi aţi câştigat vreodată ceva, gen concurs pe net, ceva la loto etc ?