Ce nu înţeleg

Nu înţeleg de ce tinerii de azi caută senzaţionalul, să experimenteze o grămadă de senzaţii pe care le pot trăi pur şi simplu, de-a lungul vieţii, în plante cu proprietăţi ciudate.

Nu pricep de ce ei nu ştiu că fericirea o găsesc alături de cei dragi, o găsesc atunci când ştiu să se bucure de ce au, chiar că-i puţin.

Astăzi au venit nişte tipe de la liceul Coşbuc să ne zică una alta despre liceu, şi noi ăştia, interesaţi de bilingv, am mers să cascăm gura să vedem ce zic, mai ales că scăpam de la ora de chimie . După ce au vorbit un alta, ne-au lăsat să le întrebăm ce nelămuriri avem şi ce am vrea să ştim în plus despre liceu. Am pus o intrebare simplă, dar la care nu am primit răspuns: ”fumatul ca fumatul, că sigur se fumează, dar de drogat, băut&stuff se pune problema?”. Fetele m-au luat pe ocolite şi nu mi-au răspuns până la urmă.

De asta Coşbuc nu e o opţiune a mea. De fumat, eu, personal, nu am nicio problemă. Pot să fumeze alţii de vârsta mea cartuşe de câte 12 pachete de ţigări pe zi, pe mine nu mă va interesa niciodată chestia asta, că nu suport mirosul de fum deloc.

Deci, nu mă interesează să fumeze. În schimb nu m-aş duce într-un liceu unde se pune problema ca elevii să consume şi să aibă acces la mediatizatele plante etnobotanice&other shit. Nu m-aş duce nu că aş fi eu genul care se lasă influenţată de orice prost care crede că fericirea îi e adusă de un mugurel de buruiană, ci nu m-aş duce că mi s-ar rupe inima să văd lucrurile astea, şi că nu aş putea deveni om şi evolua într-un astfel de mediu.

Voi îi înţelegeţi pe oamenii care caută fericirea unde nu o vor găsi niciodată? Dacă aţi avea posibilitatea să le spuneţi ceva, să îi opriţi din prostia lor, ce le-aţi zice?

p.s.: nu am nimic cu liceul Coşbuc, sunt sigură că acolo sunt elevi foarte buni , a fost luat doar ca exemplu pentru cele auzite.

şi… … episodul al doilea al Trusei de prim ajutor, proiectul acela de care vă povesteam acum ceva vreme. dada, ştiu că e o prostiuţă, da’ e de distracţie