Mi se pare absurd ca nişte copii sub 10 ani să aibă acces la această reţea de socializare.

Motivele le ştiţi şi voi: pe Internetul ăsta mare se găsesc o grămadă de oameni disperaţi care le pot distruge inocenţa şi le pot lăsa nişte sechele urâte.

Nu, deci copiii care nu au cât de cât un gram de maturitate şi nişte minte ascuţită nu au ce căuta pe facebook.

Eu în clasa a patra eram afară şi săream coarda, nu îmi făceam poză în oglindă şi nu mă băteam pe băieţii dintr-a cincea. Nu ceream like-uri pe facebook şi nu făceam pariuri că pot lăsa 100 de comentarii cu ”scz”.

Ah, încep să mă simt deja din altă generaţie.

_________________________________________________

Da, da, ştiu că eu nu sunt cine ştie ce om mare, dar deja sunt adolescentă şi gândesc altfel, ştiu să evit ce trebuie evitat, am grijă cu cine vorbesc pe net, nu mă împrietenesc cu oricine, ştiu ce să vorbesc şi cât, ştiu când să tac şi să dau ignore.

Copiii mici află de pe facebook foarte repede o grămadă lucruri neadecvate vârstei. Şi aşa vine răspunsul la întrebările pe care ţi le pui atunci când vezi în revistele de adolescenţi cum întreabă puştoaice de 11 ani dacă e normal să fie cu unul de 19.

Vouă vi se pare normal ca cei mici să aibă acces la Facebook de la vârste fragede? Adică nici nu ştiu să scrie bine dar… pe feisbuc!

Ştiu că eram prin clasa a treia când la şcoală nişte mici-genii, copilaşi care voiau să iasă în faţă şi să fie admiraţi de ceilalţi de vârsta lor, au început cu ”euuu??? eu nu mă mai uit la desene animate. numai copiii se uită la aşa ceva!”, când eu şi cei mai ”înapoiaţi” povesteam episodul cu Scooby Doo din ziua precedentă.

Am început şi eu cu atitudinea asta imediat, ca să nu mă las mai prejos. Şi Mălli se dădea curajoasă şi fetiţă mare zicând ”poftim? te mai uiţi la desene animate? apăăăi eu nu m-am mai uitat de vreo 2 săptămâni! sunt de copii!”. Dar bineînţeles că imediat cum venea de la şcoală şi îşi termina temele, era la ora 4 după-amiază glonţ la televizor în faţa noului episod de la Scooby Doo, pe care însă nu mai avea cu cine să-l povestească, că da, prietenii de odinioară care continuau să povestească despre eroul lor preferat erau ”nişte copii”, pe când eu, eu eram cu grupul ăla atot-mare.

[Read more...]

Nu înţeleg de ce tinerii de azi caută senzaţionalul, să experimenteze o grămadă de senzaţii pe care le pot trăi pur şi simplu, de-a lungul vieţii, în plante cu proprietăţi ciudate.

Nu pricep de ce ei nu ştiu că fericirea o găsesc alături de cei dragi, o găsesc atunci când ştiu să se bucure de ce au, chiar că-i puţin.

Astăzi au venit nişte tipe de la liceul Coşbuc să ne zică una alta despre liceu, şi noi ăştia, interesaţi de bilingv, am mers să cascăm gura să vedem ce zic, mai ales că scăpam de la ora de chimie . După ce au vorbit un alta, ne-au lăsat să le întrebăm ce nelămuriri avem şi ce am vrea să ştim în plus despre liceu. Am pus o intrebare simplă, dar la care nu am primit răspuns: ”fumatul ca fumatul, că sigur se fumează, dar de drogat, băut&stuff se pune problema?”. Fetele m-au luat pe ocolite şi nu mi-au răspuns până la urmă.

De asta Coşbuc nu e o opţiune a mea. De fumat, eu, personal, nu am nicio problemă. Pot să fumeze alţii de vârsta mea cartuşe de câte 12 pachete de ţigări pe zi, pe mine nu mă va interesa niciodată chestia asta, că nu suport mirosul de fum deloc.

Deci, nu mă interesează să fumeze. În schimb nu m-aş duce într-un liceu unde se pune problema ca elevii să consume şi să aibă acces la mediatizatele plante etnobotanice&other shit. Nu m-aş duce nu că aş fi eu genul care se lasă influenţată de orice prost care crede că fericirea îi e adusă de un mugurel de buruiană, ci nu m-aş duce că mi s-ar rupe inima să văd lucrurile astea, şi că nu aş putea deveni om şi evolua într-un astfel de mediu.

Voi îi înţelegeţi pe oamenii care caută fericirea unde nu o vor găsi niciodată? Dacă aţi avea posibilitatea să le spuneţi ceva, să îi opriţi din prostia lor, ce le-aţi zice?

p.s.: nu am nimic cu liceul Coşbuc, sunt sigură că acolo sunt elevi foarte buni , a fost luat doar ca exemplu pentru cele auzite.

şi… … episodul al doilea al Trusei de prim ajutor, proiectul acela de care vă povesteam acum ceva vreme. dada, ştiu că e o prostiuţă, da’ e de distracţie

[Read more...]

Dacă ai prins de la şcoală câte ceva, dacă ştii cât de cât cum se pronunţă cuvintele şi ştii câteva şi vreo 2-3 reguli de gramatică, e momentul să… -încep tobele să bată-  începi să înveţi singur .

Am început programul ”învaţă şi franceza dacă tot stai toată ziulica pe net”. E simplu, oricine poate prinde nişte expresii şi poate învăţa câteva cuvinte în franceză. Cum?

[Read more...]

Mâine este sfârşitul lumii, sau azi, mai spre seară.

Bineînţeles, oamenii realişti nu cred în abureli de astea, de pe urma cărora s-au îmbogăţit alţi oameni deştepţi.

Întotdeauna mi-am pus întrebarea: ”ce aş face în ziua de dinainte de sfârşit, dacă aş fi sigură că vine sfârşitul?”. Mă gândeam eu ce mă gândeam dar am ajuns la concluzia că atâta timp cât va fi un happy end, nu trebuie să-mi fac probleme în legătură cu ultima zi, că trebuie să-mi trăiesc viaţa frumos şi când o fi sfârşitul, o fi.

Să revin la oile noastre. Deeeeci stătea Mălli şi reflecta, când afară tuna şi fulgera de porneau alarmele la maşinile de pe stradă, ce ar fi dacă într-adevăr, mâine se va întâmpla ceva. Păi ar fi cam neplăcut. Nu de alta, dar nu am apucat să îmi trăiesc deloc viaţa şi în ultima zi din ea am lenevit toată ziua şi mi-am pierdut timpul pe feisbuc. Dar pentru că sunt precaută, am mâncat 2 îngheţate, ca să nu mă simt vinovată că le-am lăsat în congelator, în caz că o fi mâine ceva .

Dar sunt sigură că nu se va întâmpla nimic, nici mâine, nici în 2012. Voi ce ziceţi ?

Am avut vineri şedinţa foto pentru albumul cu fotografii cu clasa. A fost foarte frumos, am avut un fotograf profesionist şi de treabă, afară a fost vară, soare şi bine.

Am mers către şedinţa foto, care s-a desfăşurat în Grădina Japoneză din Herăstrău, împreună cu o altă clasă de a opta, dar ei şi-au ales alt ”decor” şi ne-am despărţit la intrarea din parc. Şi totuşi, în scurta călătorie cu metroul, am avut timpul necesar de a mă holba efectiv (dadadada ştiu că nu-i frumos să te holbezi) la câteva colege de la cealaltă clasă. Pentru şedinţa foto eu nu mă aranjasem cu nimic în plus faţă de cum umblu eu zilnic. Poate m-am pieptănat mai bine, să nu îmi stea părul cu extra-mega-volum ca de obicei , dar atât. Zilnic am grijă cu ce mă îmbrac, cum arăt, nu consider că într-o anumită zi trebuie să străluceşti mai mult, prin ţinută, machiaj şi păr, de strălucit poţi străluci zilnic, fără alte ”briz-brizuri”.

[Read more...]

SUNT GENIALE!!!

Zambeste! Maine va fi mai rau!

Daca ceva poate merge prost, va merge prost.

Daca ceva nu poate merge prost, va merge prost.

Daca sti ca ceva nu poate merge prost si iti iei toate masurile de precautie corespunzatoare, atunci altceva va merge prost.

Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde.

Lucrurile care merg prost nu se termina niciodata.

Lucrurile merg mai prost sub presiunea preocuparii de a le face sa mearga bine.

Daca un lucru este facut prost de destul de multe ori el devine corect.

Lasate in voia lor, toate lucrurile merg din rau in mai rau.

Atunci cand faci un lucru bine din prima incercare, necazul este ca nimeni nu apreciaza cat de dificil a fost.

Lucrurile merg prost toate deodata, dar se indreapta treptat
Concluzie: Poti sa strici ceva cat ai clipi din ochi dar ca sa repari e nevoie de o vesnicie.

Cu cat mai mare este numarul celor implicati intr-un eveniment, cu atat mai putin inteligent devine fiecare dintre participanti.

Daca ai fi stiut ce faceai, probabil ca te-ai fi plictisit.
Corolar: Doar fiindca esti plictisit, nu inseamna ca stii ce faci.

Legea conservarii – Cantitatea de exasperare din univers este constanta.
Consecinta: Daca lucrurile merg bine undeva, atunci ele merg prost in alta parte.

cum să nu le iubeşti ???

Să aveţi o săptămână frumoasă !

Am mai spus-o şi o voi mai spune: nu îmi place să mă uit la filme, 99% din ele mă adorm, mă plictisesc şi nu am nici cea mai mică răbdare să le urmăresc. Bineînţeles, există şi excepţii (când folosesc cuvântul ”excepţii” îmi trec prin minte statusurile ”inteligente” gen ”excepţiile se ştiu” ).

Practic, sunt critică până în măduva oaselor în ceea ce priveşte filmele. Strâmb din nas şi adorm la ele. Darrr (aici vine partea interesantă ) mă fascinează în ultima vreme domeniul ăsta… Şi mă fascinează în sensul ăla, de noaptea, în loc să dorm, mă gândesc la ce scenarii pot scrie şi la ce indicaţii regizorale trebuie să dau atunci când se filmează etc.

Mă enervează la culme când mă întreabă adulţii din jurul meu ”da’ până la urmă ce te faci când o să fii mare?” că nu ştiu ce o să le spun şi în ultima vreme încep să mă gândesc că poate regia, filmele, lumea asta e pentru mine.

Până una alta, dezamăgită total de Comunitatea Oamenilor Drăguţi, dezamăgită de lipsa de seriozitate de care m-am lovit, m-am apucat împreună cu 3 colegi de un video blog care promite multe, şi îi va dărâma pe Roboţi .

Revin cu detalii şi cu promovarea episodului pilot, care e cam diferit de ideea de la care am pornit, dar, după episodul pilot, ne apucăm de treabă serios…

Poate v-aţi săturat de articolele mele cu planuri de viitor, dar nu am ce face, mai ales că am găsit un blog absolut minunat la care m-am hilizit toată seara citindu-l, citind nişte articole despre viaţa de liceu …

Am spus şi o voi mai spune până intru la liceu: nu am de gând să îmi amintesc din liceu cum mă chinuiam să îmi iasă media 10 la desen şi să nu iau sub 9,99 la testele de la fizică.

La liceu am de gând să învăţ cum trebuie, dar nu DOAR să învăţ. Că după liceu vine facultatea, devii ”om mare” bla bla bla şi te trezeşti cu un munte de responsabilităţi peste cap şi mie nu îmi place nici să spăl vasele, singura mea responsabilitate, dar d-apăi să am mai multe şi mai nasoale.

La liceu nu o să şterg eu băncile de praf, îi voi lăsa pe alţii să facă asta, liceul nu e pentru învăţat învăţat şi învăţat pentru medie de 10 în cap ca în generală, ci pentru continuarea realizării culturii generale şi distracţie, distracţie… un cuvânt ce-mi pare cam necunoscut şi îmi sună ciudat. Chiulit cât se poate, în limita bunului simţ, intitulat ”învoială” de la profesori prin Cişmigiu -asta prin a 9a al doilea semestru, că la boboci nu le stă bine de la început aşa- că de aia oscilez între cele 2 licee de acolo , prieteni tot liceul, excursii, teatru, viaţă. Doamne, aşa sper ca la liceu să scap de mediocritatea şi monotonia care nu mă lasă să dorm noaptea zilele astea!

liceul nu-i ca să îţi petreci zilele şi nopţile făcând probleme de mate şi chimie, îi pentru petrecut zilele într-un dans continuu şi într-o ţopăială nesfârşită, fără urmă de oboseală, căci îndată intru şi eu în categoria celor FOREVER YOUNG… şi de abia aşteeept!!!!

p.s.: în seara asta se aliniază nu-ştiu-ce planete, fiţi cu ochii pe cer şi vedeţi că cică-i ghinon mare

LATER EDIT: mi-am schimbat iară opţiunea de liceu …

Se întâmplă în felul următor: media de intrare la bilingv la liceul la care vreau să merg e de 9,93. Ceea ce e, vă daţi şi voi seama, cam absurd, şi ca să intri acolo nu ai voie să iei sub 9,90 în examene.

Deci am de învăţat o grămadă, şi de lucrat suplimentar, şi de învăţat şi arghhhh, aş prefera să dau timpul în viitor peste 2 luni şi să fiu cu examenul dat şi să mă văd la liceul mult-dorit, să se fi terminat banchetul fără să fi plâns şi să petrec ce a mai rămas din vară la maxim.

Dar nu se poate. Aşa că urmează pentru mine perioada cea mai îngrozitoare dintr-a opta, perioada de învăţat serios.

Am un program destul de încărcat şi s-a adunat oboseala, numai şcoală şi teme şi, la sfârşitul zilei, dacă mai am timp să deschid calculatorul, o fac ca să îmi deschid mail-ul şi să vă mai citesc, că nu mai am nici energie şi nici inspiraţie pentru blog.

De comentat pe bloguri nici atât, deşi aş avea  multe să zic.

Îmi lipseşte porţia mea zilnică de blogosferă, dar trebuie să mai rabd perioada asta, că urmează primele cele mai importante examene pentru mine, şi nu vreau să mă dezamăgesc şi dezamăgesc.

deşi nu mai dau semne de viaţă, mai arunc un ochi pe aici . vă îmbrăţişez, promit să scriu în week-end-uri!