variantă nouă, îmbunătăţită, fresh şi mai teen-like
Articol pentru părinţi şi viitori părinţi de adolescenţi
Nu ne place morala 
. Absolut deloooc. 99 la sută din adolescenţii de pe glob urăsc să le fie comentat orice gest, să fie luaţi la răspundere pentru lucruri pe care le-au făcut mai mult sau mai puţin. De fapt, atunci când se întâmplă asta, eu mă cam teleportez într-un univers paralel în care mă plimb pe nori roz bonbon de vată de zahăr şi nu prea mă sinchisesc, deşi zăăău că ar trebui.
Mie îmi plac oamenii care sunt departe de perfecţiune. De fapt, îi înghit numai pe ăştia.
Cei care sunt sau se consideră perfecţi sunt ca nişte romane care prind la public un an şi după se demodează.
Cred că am mai spus că omul mi se pare cea mai uluitoare fiinţă de pe pământ şi aşa mi se va părea mereu, chiar dacă de-a lungul anilor or evada balauri şi zâne din imaginaţia mea pe pământ sau ar ateriza o mână de omuleţi verzi pe terra.
În ultimul timp am obiceiul ca la sfârşitul zilei să trag o linie, să văd dacă am avut o zi cu adevărat minunată, dacă am avut o zi normală şi cenuşie sau una în care am făcut şi trăit tâmpenie după tâmpenie. Atunci, în creierul meu se dau lupte între neuronii zburători să văd dacă am făcut vreo faptă bună, dacă am făcut pe cineva să zâmbesc, dacă am reuşit asta de mai multe ori, dacă am întristat pe cineva, dacă am trăit ceva deosebit. Sincer în ultima vreme am notat numai zile frumoase. [Read more...]
A good snapshot stops a moment from running away.
Îmi lipsesc aparatele de fotografiat vechi, cu rolă de film.
Ţin minte că astea erau populare atunci când eram mică. Îmi amintesc cum aşteptam să vină ori mama ori bunicul din locul ”magic” unde amintirile se transformau în imagini, să îi ajut la pus fotografiile în albume, să mă uit şi să mă tot uit la poze.
… e să te distrezi.
Cred că e mai important să râzi şi să cunoşti oameni noi, să vizitezi locuri frumoase, să faci lucruri pe care nu le-ai face în zilele albastre şi mohorâte de luni, decât să-ţi pierzi zilele de week-end aşteptând rezultatele la multe olimpiade şi concursuri plicticoase, a căror scoruri şi aşa le uiţi săptămâna viitoare şi pentru care munceşti mult prea mult şi care nu prea mai merită pentru 10 minute de glorie şi satisfacţie personală. Sincer, la nicio olimpiadă nu am avut satisfacţia pe care am avut-o aseară la Roblogfest. Poate doar atunci când am luat pentru prima oară coroniţă, dar aia nu a fost premiu la vreo olimpiadă.
LOCUL 2 LA BLOG SUB 18 ANI LA ROBLOGFEST!
nu am cuvinte să vă mulţumesc… sunt în al 9-lea cer.
Chiar nu îmi vine să cred… mâine dimineaţă mă trezesc la 7 pentru olimpiada de la engleză pe sector, poate atunci o să realizez că visez când văd subiectele.
Sunteţi cei mai tari… toţi cei 13 care au fost calificaţi!
astăzi am avut o zi de vis: mi-am luat o cană de ceai roz şi drăguţă, o bandană hippie şi… AM LUAT LOCUL 2 LA ROBLOGFESSSSSSTTTTT!
VĂ MULŢUMESC, VĂ MULŢUMESC DIN SUFLET ŞI VĂ ÎMBRĂŢIŞEZ CU DRAG! numai datorită vouă am reuşit performanţa asta şi promit că nu o să mă las, o să încerc să devin tot mai bună şi nu o să las grădina mea cu idei deoparte chiar dacă vin examenele alea grele pentru liceu!
-după cum am promis câtorva, ne vedem la un ceai, că am zis că fac cinste dacă câştig!-
Stau şi mă gândesc -fac asta în ultima vreme, pe lângă că zbor la ora de sport şi visez elefanţi roz şi biscuiţi care dansează cu acadele- că mă stresez prea mult. Da, sunt o stresată, de asta nu pot dormi decât vreo 5-6 ore noaptea.
Mă stresez din toate prostiile şi dacă nu încetez o să fac riduri şi o să arăt la 20 de 50 de ani. Mă stresez că mâine dau test la civică, că poimâine la fizică, că răspoimâine la o materie a cărei nume nu-l cunosc deşi învăţ, mă stresez că nu ştiu cu ce mă îmbrac mâine, că nu ştiu dacă va fi soare sau va ploua, că o să ratez metroul şi că n-o să câştig la Roblogfest nimic, că trebuie să cumpăr musai biletele la concertele verii, că nu ştiu ce cadou îi voi lua fetei cu petrecerea de sâmbătă şi dacă îi voi lua ceva care nu-i place? Mă stresez aşa tare dacă supăr pe cineva de parcă ar fi sfârşitul lumii, mă ia durerea de cap când nu pot rezolva vreun subpunct de la una din multele probleme dificilo-complicato-mega-ultra-imposibile de geometrie prin spaţiu, mă stresez că n-am învăţat lecţia de la religie şi mi-e că mă prinde, deşi profesoarei nu îi pasă de aşa ceva, de ascultat. Mă omoară gândul că vin examenele alea neplăcute.
1 aprilie este ar trebui să fie o zi mai specială pentru că, dacă nu ştiaţi, e ziua în care are loc sărbătoarea farselor şi glumiţelor, mai mult sau mai puţin vinovate…
Anul acesta mi-aş dori să am un 1 aprilie mai deosebit, deoarece şi pentru că eu n-am trăit niciodată cum trebuie ziua asta. Nu tu farse făcute, nu tu glumiţe nevinovate… hmmm practic în calendarul meu nici nu a fost ziua asta… până anul ăsta … se aude pe fundal un râs malefic 
Mie nu mi-e frică că luna-i prea aproape de pământ în seara asta. Nu cred că o să se întâmple ceva rău pentru că nu are sens…
Eu cred că luna doar s-a apropiat un pic de noi ca să se convingă dacă ce vede de acolo sus, de unde e ea, este adevărat.Of, albă lună, e adevărat.
Luna nu are cum să afecteze oamenii după părerea mea. Tot după părerea mea, e o prinţesă vrăjită şi transformată de vreo vrăjitoare urâcioasă în ceea ce în zilele de azi este considerat satelitul natural al pământului pentru că am citit eu acum ceva vreme o legendă conform căreia luna se îndrăgostise de soare şi soarele de ea şi au fost blestemaţi să se vadă mereu dar niciodată să nu fie împreună.
Şi dacă nu e o prinţesă metamorfozată, atunci e doar o bucată mai mare de brânză ajunsă în spaţiu că a jonglat Lungilă a lui Harap-Alb cu ea şi când a aruncat-o spre cer uşor, nu s-a mai întors. Vă daţi seama ce neplăcut e să jonglezi cu ciocolata preferată şi să o arunci puţin în sus, cu scopul de-a te juca şi prinde-o în cele din urmă, dar să nu o mai vezi înapoi. Cred că a fost tare neplăcut pentru Lungilă să rămână fără brânză şi fără masa de prânz.
Am reuşit!!!
Am ajuns printre cei 13 finalişti ai competiţiei Roblogfest, categoria Blog sub 18 ani! Şi asta numai datorită vouă, vă mulţumesc şi vă transmit un trilion de îmbrăţişări ><!
Ce e de făcut de acum înainte?
De astăzi a început ultima etapă, cea mai importantă, care ţine începând de astăzi o săptămână. În acest interval de timp am nevoie să fac rost de un număr de voturi mare cât un elefant rozaliu. Ştiu că deja v-am ameţit şi stresat şi zăpăcit cu voturile astea, dar mai îmi trebuie măcar încă unul de la fiecare, pentru un mândru loc 3. Dacă m-aţi votat şi la etapa precedentă, nu e nevoie decât să vă logaţi şi să daţi click aici, mă votaţi şi gata… cât ai zice 1, 2, 3.
Însă dacă data trecută n-aţi reuşit, nu e nevoie decât de 5 minute ca să vă faceţi un cont ici-şa şi să vă întoarceţi la linkul de mai devreme !
Dacă tot m-am calificat, ar fi păcat să nu iau şi eu acolo un mic premiu, nu? Vă rog şi vă mulţumesc pentru susţinere!
Durează doar 2 minute să faceţi o faptă bună 
!
Citiţi articolul acesta şi gândiţi-vă că sunteţi în locul meu. La sfârşitul articolului spuneţi-mi, vă rog, care este alegerea voastră!
Să fiu o lăzăristă cu timp pentru a-şi trăi adolescenţa sau să aleg liceul considerat a fi cel mai bun din Bucureşti?
menţiune:
Bună dimi :), Eu sunt Mălina, de ceva vreme … [mai departe...]
ultimele ciripiri