Ştiu că am mai scris mai de mult că nu am nicio treabă cu responsabilităţile şi că la mine lumea, viaţa, se împarte în 2 mari categorii: libertate şi responsabilităţi.
Mie nu îmi plac responsabilităţile inutile. Uite, de exemplu, nu îmi place să spăl vasele când e rândul meu. Dar acest lucru devine o mare responsabilitate pentru că dacă nu le spăl pot să rămân fără acces la blog (nu neapărat) căci se supără cineva pe mine, aşadar trebuie să spăl vasele când e rândul meu. O altă responsabilitate dificilă pe care o am este udatul cactuşilor mei, pe care nu i-am udat de prin iulie (şşt, nu mai spuneţi la nimeni), dar care cred că nu au nevoie de apă, căci în deşert (sau în desert) nu prea plouă, şi dacă plouă, plouă o dată pe an, şi nu a trecut un an de atunci când i-am udat ultima oară. O altă responsabilitate pe care chiar o consider foarte importantă este făcutul temelor, şi aici pot spune cu mâna pe inimă că sunt destul de responsabilă să nu plec de acasă la şcoală cu teme nefăcute şi fără să învăţ… adică, în fond, aici e vorba numai şi numai despre mine şi de viitorul meu, îngâmfarea mea în minte când ştiu ceva ce alţii nu ştiu şi aşa mai departe. Deci cultura generală pe care vreau să o am este o responsabilitate foarte importantă şi cam singura pe care o respect fără să îmi ceară cineva asta.
Responsabilităţile de genul curăţenie la mine în cameră mă dau cu totul peste cap. Adică eu trăiesc extraordinar de bine în haos, chiar dacă uneori mă mai satur şi fac nişte curăţenie. De cele mai multe ori fac curăţenie că mă obligă un acel cineva care îşi exercită autoritate şi în cazul vaselor. Sincer, nu înţeleg cu ce deranjează nişte haine care sunt puse în dulap neîmpăturite la dungă, poate un pic cam şifonate, dar na, adolescenţii metalişti nu trebuie să aibă haine complet neşifonate. Practic eu sunt cam dezordonată, dar dacă aşa mă simt eu bine, cu un birou plin cu de toate şi cu un dulap mai cum este, nu aşa ar trebui să fie? Acum nu vă imaginaţi că sunt un mic porcuşor 
, că nu e chiar aşa.
O altă responsabilitate pe care văd că vreau eu singură să o am este îngrijitul unui peşte. Adică, ce e aşa mare scofală să ai grijă de un peşte… te strâmbi la el, te joci cu degetul pe sticla acvariului, îi dai de mâncare o dată pe zi. Dacă e vară îl iei cu tot cu acvariul la plimbare prin parc, îl laşi lângă lacul Herăstrău la filme de groază, să vadă verişori un pic mutanţi…
Şi totuşi cred că de ziua mea rămân la portocal şi bonsai, că dacă se întâmplă ceva cu peştele iarăşi îmi spune cineva că sunt total iresponsabilă şi ştiţi voi, ce mai urmează.
Când o să fiu adult o să am destule responsabilităţi, ştiu, şi că spălatul vaselor nu e tocmai o responsabilitate daaar…
Întotdeauna este un ”dar”.
. Apoi a intervenit minunata problemă cu calculatorul. Îmi pare rău că nu am anunţat câştigătorii când trebuia şi cum trebuia.
.
?
)
ultimele ciripiri