Să comandăm o porție de soare!

 

În pantaloni scurți, cămășuță înflorată, sandale și ochelari de soare, am ieșit azi voioasă afară. Mare minune, mare, că sunt/erau 20 de grade, un cer negru pregătit parcă pentru o eventuală ploaie torențială, și nu mi se pare că se potrivea cu floricelele albastre de pe cămășuță.

-Să comandăm o porție de soare pentru Mălina, vă rog!

Deși cerul e plin de balaurii toamnei lui Alecsadri, nu e nici pe aproape sfârșitul de toamnă, suntem în toiul verii iar eu… iar eu… eu nu m-am bronzat încă nici un pic :D !  Nu tânjesc după 40 de grade la umbră, dar niște raze de soare nu ar face rău nimănui, nu?

Dar nu mă las, eu tot țin ochelarii de soare pe nas, că poate poate se arată domnul Soare. Și când o să îl văd o să îl prind și nu o să îi mai dau niciodată drumu’.

Sunshine, unde eștiiiii?

Nu comentez, dar citesc!

Dragii mei, eu de ceva zile sunt la bunici. Și cum am alte lucruri de făcut -că de, e vacanță!-, Internet doar la bunicu la servici -deci cu porția, că dacă vreau net trebuie să mă trezesc pe la 11 ca să stau 2 ore la calculatorul lui-  de abia apuc să vă citesc creațiile literare geniale, dar să le comentez! Căci în 2 ore nu prea apuci să faci mare lucru.

Nici pe Twitter nu mă mai găsiți (of!) și în curând nici pe blog, pentru că îndată îmi voi lua un concediu ca să-i zic așa, de 3 săptămâni. Dar acum muncesc din greu, vorba vine muncesc, să pregătesc niște articole cu care să vă mai încălzesc în zilele reci și ploioase de vară.

Scuzați-mi lipsa, când mă întorc acasă promit să revin cu forțe proaspete :) !

Vă doresc o zi însorită, v-am pupat :) !

Pentru 2 euro…

Ce alegi?

Să te conversezi în 2-3 mesaje cu iubitu/iubita sau să dai un sms la 876 ca să contribui și tu, să îi ajutăm cu toții pe oamenii care au rămas fără un adăpost din cauza inundațiilor?

E vorba aici de o faptă bună.

Mă gândesc… am văzut în ultimul timp la televizor campanii și campanii realizate pentru a ajuta oamenii care au rămas fără case. Am văzut oameni triști, neajutorați, care depind de noi ca să își poată reface viețile, dar în primul rând ca să trăiască. Și pe lângă asta, am văzut răsăriți în peisaj o mână de politicieni în căutare de popularitate -că nu cred că s-ar obosi ei să se ducă, prin noroaiele care sunt lăsate de inundații, și să îi incurajeze pe oamenii rămași fără speranță- care se rățoiau la oameni și care se dădeau foarte enervați pentru că, sătuli de tot ceea ce ține de guvernarea României, oamenii (cât am putut repeta cuvântul ăsta!) simțeau nevoia să le spună of!-ul. Eu în locul politicienilor enervați de presă, aș fi pus saci de nisip la dig cot la cot cei care fac asta în continuu de nenumărate ore, care nu au apucat să doarmă nici măcar un pic căci apele au venit peste ei. Dar eu nu sunt în măsură să îi judec, că am doar 13 ani și… ce știu eu?

Așadar… facem azi o faptă bună, dacă nu ați făcut-o deja :) ?

nu exagera și tu!

Nu îmi plac oamenii care exagerează! Din cauza oamenilor care au exagerat au existat lupte și războaie, din cauza oamenilor care au exagerat  s-a pierdut frumusețea și rostul multor lucruri, din cauza oamenilor ăstora există vorba aia cu nu face din țânțar armăsar.

Mă enervează oamenii ăștia, care exagerează așa de tare. Nu înțeleg de ce nu știu care este măsura lucrurilor, și prin ceea ce fac distrug efectiv farmecul multor chestiuțe și chestiuni.

Să ne gândim de exemplu la Madonna. Nu știu unde am citit sau am auzit că e lucrează la sală 4 ore pe zi. Nu vi se pare o exagerare? Sau, dacă tot suntem la Madonna, să povestesc puțin și de brand-urile gen Gucci, Versace, Chanel și ce mai e în oala asta.  Brand-urile astea sunt cunoscute în toată lumea  -și nu zic că nu ar merita- ca fiind de referință în lumea modei , însă unii de la noi, și poate și de prin alte părți, le-au încadrat în categoria ,,numai cocalarii poartă d-astea, mă lași?!”. Și întrebarea mea e de ce?! De ce sunt oamenii de această părere? Pentru că da, așa-zișii ,,cocalari” și așa zisele ,,pițipoance” au exagerat cu aceste mărci celebre -sau falsuri cu aceleași nume-, și s-a produs ceea ce era de așteptat! Și că tot suntem la capitolul ăsta, hai să ne gândim un pic la comunitatea hi5. Eu una nu cred că scopul inițial al acelui site a fost ca să te cuplezi cu ăia care îți laudă pozele,  ci că hi5 trebuia să fie o rețea de socializare, de comunicare, la fel cum este Facebook-ul sau Twitter-ul. La fel ca în cazurile de mai sus, mulți, puțini -printre care și eu- am renunțat la hi5, sufocată de oamenii  care exagerau. Da, mă refer la ,,dulcikpupik”, cu poze cu un botik mare cât Fulga, care exagerează etalându-și toate cele în pozele dumneaei. Și totuși, nu e hi5-ul de vină, că o bună parte din utilizatorii lui exagerează.

Să pomenesc și de Lady Gaga? Hai că nu mai are sens, e un kitsch ambulant după părerea mea :D !

Și ar mai fi atâtea exemple de dat, dar bănuiesc că ați prins ideea. Critic, poate exagerez și eu acum, dar totuși cred că exageratul ăsta nu face deloc bine comunității în care trăim.

Girly stuff…ţinuta de luni.

fustapimkie19.95

M-a provocat NightOn să fac săptămânal o ţinută de vară. Şi recunosc, îmi place :) !

Pentru ziua de azi recomand…

prima ţinută:

a doua ţinută:

Toate sunt de la magazinul Pimkie.

În ceea ce priveşte preţurile…

Maieul-20€

Fusta-20€

Sandalele-23€

Eşarfa-7€

Brăţările-7€

Rochie-15€

Sandale roşii-20€

Ochelari de soare-6€

Geantă-15€

Cum vi se pare? V-aţi îmbrăca cu aşa ceva fetelor? Care ţinută vă place :D ?

Să fie clar, nu mă interesează!

Fetelor, cred că şi voi păţiţi ca şi mine. Poate voi suportaţi, poate la voi e altfel, poate voi sunteţi mai mari. În fine, să vă zic ce am de zis. M-am săturat de ăştia de pe internet care încearcă să mă ”agaţe”. Fraţilor, am 13 ani, nu mă interesează, mai lăsaţi-o în colo de treabă… şi nu mă luaţi cu aia, că îs puştoaice de 13 ani interesate să se întâlnească cu voi, alea alea, că eu nu sunt genul ăla. Nu sunt o bad pitzi în căutare de noi cuceriri!

Cum mi-am făcut adresa de messenger publică, aşa cum era de aşteptat, câţiva dintre voi aţi vrut să mai vorbim despre diverse subiecte şi m-aţi adăugat în lista de mess. Nu e nimic rău în asta, sunt fericită când pot să port discuţii interesante cu oameni inteligenţi :) ! Dar, (aici urmează ”dar”-ul nervos şi apăsat, de unde a venit şi ideea de a scrie articolul) se pare că… Mă rog, lăsaţi-mă să vă povestesc!

Aseară citeam liniştită în fotoliu când se aude un buzz de la telefon, eu având mess pe telefon. Şi văd că trebuia să dau add. După aceea, mă uit în listă, şi văd un tip căruia nu îmi amintesc să îi fi dat add şi îi zic ”bună, tu eşti…?”. Şi el îmi zice ”x, tu cine eşti?”. Deja mă întrebam ce e cu băiatu’ ăsta, că îmi ia id-ul de pe blog şi, deşi îmi ştie blogul, habar nu are cine sunt. ”Păi eu sunt Mălina, bănuiesc că ai id-ul meu de pe blog, şi dacă îmi ştii blogul ştii cam cine sunt.”. El continuă cu ”Aaaa, ai blog?”. Eu deja enervată ”Păi am. Daa… dacă nu ai id-ul meu de pe blog de unde îl ai?”. El stă puţin să se gândească sau să îşi amintească şi zice ”De pe un site, www.(aici nu mai ştiu ce site, ceva un invisible nu ştiu ce), cineva te-a căutat dacă eşti pe invisible pe mess, şi am văzut avatarul tău, am văzut că eşti frumoasă, şi am zis să văd cum eşti, să ne întâlnim la un suc…”. Eu: ”Bine pa”. Şi ignore.

Da, puteţi să ziceţi că sunt anti-socială, că nu ştiu să vorbesc frumos, că sunt rea, prea nu ştiu cum. Ei bine eu cred că nu sunt. M-am săturat să mi se întâmple chestii de astea. Poate voi aveţi altă gândire… dar nu ştiu, eu una nu aş ieşi niciodată cu cineva de pe net în contextul ăsta. Că mi-a văzut poza nu ştiu unde şi mă vede frumoasă. Fleoşc.

Şi dacă tot sunt la capitolul ăsta, v-aş mai povesti o altă tentativă a unuia, dar mi-e că adorm pe tastatură, şi voi cu mine. Nu e mare chestie, adică pentru mine e ceva total neinteresant şi deloc important, dar totuşi am ţinut să comentez despre asta aici, că dacă nu aici atunci unde? Adică la blog meet-uri şi la alte chestii d-astea aş merge, dar aşa… că vrea unu’ după 1 minut de vorbit să mă scoată la un suc…

A mai păţit cineva aşa? Aveţi timp să ne povestiţi? Fetelor, voi aţi ieşi la un suc cu tipul de mai sus?!

Imaginea e genială, nu aveţi nimic de comentat, da :)) ?

Yeeeah, I was raised on rooock!

Scorpions-Raised on Rock


I was born in a hurricane
Nothing to lose and everything to gain
Ran before I walked
Reaching for the top
Out of control just like a runaway train

I never walked on the narrow path
I always wanted what I did’t have
All was not enough
Riding lady luck
Driving in the fast lane and just stepped on the gas

Cause I was raised on rock
My dad was howling but my heart was a rolling stone
Yeah I was raised on rock
My mama said I had a devil to scratch my soul
And I was raised on rock

Shoot me up baby make me high
And hit the jackpot in the heat of the night
Wanna kiss your lips
Wanna move your hips
See my desire in your laser-beam eyes

Că e vară, că e vacanţă, că ai suflet de adolescent ca şi mine, că poţi să trăieşti viaţa altfel, că… pur şi simplu.  Să ai o duminică deloc liniştită, plină de evenimente neaşteptate care îţi condimentează viaţa, ca să nu te plictiseşti!

Ăăă, melodia o găsiţi pe ultimul lor album. Cum să nu vă placă Scorpions?!

M-a provocat o cititoare…

60

…să scriu despre modă.

Hmmm… zicea ea ceva pe acolo de schimbări, despre cum era moda înainte, cum e azi etc. Iniţial i-am recomandat blogul lui Tabieturi de cu seară, şi am zis să nu mă bag unde nu sunt chiar aşa pricepută, să nu calc pe ”teren minat”. Dar mă roade rău… cum să nu fiu eu în stare să scriu un articol despre modă când sunt o împatimită a cumpărăturilor?

Nuuu, staţi liniştiţi! Nu scriu eu despre ce mi-am luat ultima dată de la mall, ce ”addicted” sunt eu magazinului cutare, cât îmi doresc eu cutare converşi, ochelari de soare, genţi, farduri alea alea, că nu sunt nici chiar aşa. O să încerc să scriu despre un soi de istorie a modei… parcă sună prea plictisitor. Un soi de… hmmm… nici nu ştiu cum să-i zic! Hai să vedem până la urmă ce îmi trece prin cap.

În ultimul timp am folosit foarte multe fotografii pe blog, aşa voi face şi în acest articol, sper să nu vă supăraţi pe mine :) ! Să vă arăt ce aş fi purtat eu în …

-anii ’60

-anii ’70 (uuuu, aici totul e hippie :D !)

prima ţinută:

a doua ţinută:

restul… bluziţe drăguţe!

-anii ’80 (aici nu mi-au plăcut deloc hainele!)

-anii ’90

Gata, că m-am plictisit.

Ce părere aveţi despre hainele de atunci şi despre ţinutele pe care le-am făcut :D ?

Leneşul e mai puţin leneş decât…

Cât de idiot trebuie să fii ca să faci chestia asta?

Bine că ne dăm mari iubitori de animale…

La ville lumière…

Paris! Oraşul meu de suflet!

Franceză… hmmm… să sperăm că francezii nu vorbesc cu accent engleza că am pus-o! În călătoria asta iau cu mine pe cine doreşte, dar printre doritori să se afle şi un vorbitor cursiv de franceză, aşa, pentru orice eventualitate.

Aterizăm pe aeroportul Charles du Gaulle, luăm un taxi, ajungem la hotel. Lăsăm acolo valizele şi… începem să colindăm Parisul!

Prima oprire-Turnul Eiffel. Stăm la cozi kilometrice ca să luăm liftul şi să ajungem în vârf… Ajunşi în vârf… delir! Tot Parisul ni se desfăşoară în faţa ochilor.

A doua oprire- Obosiţi deja, luăm metroul să ajungem la Notre Dame, după aceea trecem pe la o patiserie, ca să gustăm şi noi bunătăţile francezilor!

A treia oprire- hai pe la muzee! E timpul muzeelor. Trecem mai întâi pe la Luvru, să îi facem cu mâna Mona Lisei, după aia la Pompidou, ca să ne minunăm de arta contemporană, şi dacă tot suntem acolo trecem şi pe la atelierul lui Constantin Brâncuşi! Apoi mergem la Orsay, după la Les Invalides (unde e înmormântat Napoleon).

A patra oprire- e timpul să ne plimbăm prin Paris! Mergem la Arcul de Triumf, după… la… CUMPĂRĂTURI! Unde? Păi cum unde? Unde m-am rătăcit eu ultima oară când am fost la Paris… pe Champs-Élysées!

Şi…ultima oprire-DISNEYLAAAAND! Că suntem copii, nu?

Am mai omis câteva muzee, palate şi chestii d’astea ca să nu vă plictisesc, dar dacă vreţi le puteţi adăuga voi. Sper că v-a plăcut călătoria, vă aştept şi data viitoare :) !