Te invit la o călătorie imaginară în Londra. Ce zici, vrei să mergem împreună? Să vizităm în gând toate muzeele, să ne plimbăm pe toate străzile, să inspirăm parfumul ceaiurilor, să…

Aterizăm pe Aeroportul Heathrow, luăm un taxi negru şi ajungem repede repejor la hotel. Lăsăm valizele (aproape goale) şi începem să colindăm Londra.

Prima oprire-Oxford Street. O tură scurtă de cumpărături, aşa, să ne adaptăm cu preţurile de pe aici. Trecem obligatoriu pe la Tottenham Court Road ca să aruncăm o privire pe la instrumentele muzicale din vitrine.

A doua oprire-Greenwich. Vizităm parcul şi Observatorul. Dacă tot suntem aici facem şi poze la Tamisa.

A treia oprire-Wimbledon. Hai să ne uităm puţin cum se joacă tenis.

A patra oprire-timpul pentru muzee, clădiri importante şi simboluri. Începem cu London Eye, să ne facem o idee, să vedem de sus cât de mare este Londra. După aceea Turnul Londrei, poate poate vedem şi noi vreo fantomă! Vizităm şi palatele, Buckingham, ca să o vedem pe Regină şi să ne strâmbăm la soldaţii care au nevăstuici pe cap şi Westminster (cu tot cu Victoria Tower şi Big Ben). Hyde Park, Richmond Park, Grădinile Botanice Kew trebuie să le vedem obligatoriu! Şi la urmă… la urmă vizităm British Museum, Madame Tussaud’s şi…luăm un autobuz de ăla roşu ca să ne plimbăm puţin.

Ultima oprire- deja e ora 5! Căutăm o ceainărie ca să respectăm tradiţia englezilor!

Încă puţin şi o să ajung şi eu acolo. Yuppppppyyyyyyyyyy!

Sper că v-a plăcut călătoria !

Aşa-i că v-a fost dor de mine?

Şi mie mi-a fost dor de voi! Şi de grădina asta a mea. Of! S-a pus deja praful pe aici! Nu tu răspuns la comentarii, nu tu citit blogurile alea de toate zilele, nu tu twittărit. Dar m-am distrat pe cinste! În caz că aţi uitat am fost în tabără, în Maramureş (am stat în satul, localitate, oraş sau ce o fi numit Glod, un nume ce pare sugestiv, nu?). Greu cu dusul, că după 12 ore de autocar, când am ajuns, nici să văd unde stăteam nu mă interesa. Dar a doua zi, după vreo 3 ore dormite având pe fundal clincăit de picioare care săreau, dansau, ştiu eu ce făceau fetele de la camera de deasupra, am revenit cu forţe proaspete (tot mi-era somn!) la o expediţie d-aia faină pe munte. Şi… greu la deal cu boii mici şi inevitabil şi cu Mălina, dar am ajuns până la urmă în vârf de munte. Tot ce m-a ţinut ”în priză” a fost faptul că voi găsi o liniuţă de semnal să îi spun şi eu mamei unde am ajuns, cum sunt etc. Ca în fiecare poveste cu final tragic, nu am găsit semnal! Însă expediţia s-a dovedit un adevărat triumf pentru mine pentru că am traversat de 2 ori un râu şiiiiiiiiii NU AM CĂZUT (ca în ultima tabără )! După aia restul zilelor au trecut ca vântul şi ca gândul. Vremea… fuse crudă. Însă asta nu ne-am oprit să mergem în excursie la Borşa, să luăm telescaunul şi să urcăm pe munte până când mi-am pierdut calciul pe drum şi mai aveam puţin şi leşinam. Noroc că mi-a pus mama în rucsac fiole de calciu că nu ştiu ce mă făceam! Şi ca să fie treaba treabă, ploua tare şi Mălina era în pantaloni 3/4 şi a cam îngheţat ea, de felul ei, în excursia pe munte, dar s-a dezgheţat în autocar împreună cu ceilalţi copii plouaţi. Dar a meritat! A fost fain! Am văzut o cascadă, se numeşte Cascada Cailor (nu arată ca un cal sau mai mulţi, dar în fine…)! În ziua respectivă îmi notasem în Jurnalul de călătorie cu majuscule ”MI-E DOR DE BLOG”. Addicted to Internet, nu? În zilele următoare a cam plouat, ne-am găsit de lucru prin pensiune, de nu am învăţat în tabăra asta la jocuri de cărţi…! Şi de aţi ştii ce ocupaţii aveam! Mă umflă râsu’ când mă gândesc la duelele de pastă de dinţi şi prosoapele (ude) ale pensiunii care se dădeau între mine şi… cine mai voia! Şi ce nume le-am dat la prosoapele alea… ”Împuţinsky” şi ”Putifer”, căci asta se întâmplă dacă copiii nu au alte ocupaţii. După aia am vizitat Cimitirul Vesel, cel mai naşpa loc în care a fost Mălina vreodată, pe cuvântul meu! De am văzut eu vreodată chestii mai sadice şi mai macabre decât ce am văzut acolo. Şi ca să fie ziulica sadică sadică, am fost şi la Memorialul Durerii, ca să ştim şi noi în ce hal au fost omorâţi victimele comunismului. Mai aveam un pic şi mă umfla plânsu’, aşa te demoraliza! Am fost şi pe la nişte mânăstiri, un Muzeu al Satului şi uşor uşor a trecut şi tabăra asta. Şi cel mai mult mi-a plăcut Sighişoara!

Şi aşa de repede a trecut, că de… timpul trece repede când te distrezi! Şi în ultima seara ne-am uitat la Fenomene Stranii, emisiune pe care mi-e frică să o văd singură, şi parcă nu îmi fu aşa de frică înconjurată de aşa mulţi colegi! Şi farsele alea idioate pe care le făceau alţii ne terminau! Ba ne deschideau uşa în mijlocul punctului culminant, de ţipam de frică şi trezeam toată pensiunea, ba bocăneau la uşi…

Şi să nu uit, era să fiu aruncată în piscină de vreo paişpe copii. Dar am scăăăăăăăăăpat! A, şi m-am îmbrăcat în costum d’ăla maramureşean !

În fine, fu tare fain. Noroc de doamna profesoară de engleză, că ne-a chemat în tabără ! Îi mulţumesc pe această cale că m-a suportat !

şiiii…………………….tanananaaaaaaaaaaa! nişte poze !

Merg în tabarăăăăăăăă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pam, pam! Deci trebuie să mă ajutaţi. Da, voi. Ce vă luaţi de obicei cu voi când mergeţi în tabere?

Trebuie să ştiu cântece de tabară, poveşti de groază pentru nopţile târzii pline de râsete şi poveşti depănate la lumina slabă a lanternei, trebuie să… Ce trebuie de fapt? Să car cu mine o doză bună de optimism şi răbdare, că sunt sigură că va fi măcar o zi în care nu voi vorbi cu cineva (of! ce să-mi faci?!), nişte d’ale gurii că fetelor, suntem mofturoase noi, nu?, aşa că sigur vom apela din când în când la rezerva de biscuiţi Oreo din cameră ! Ce iau deeeeeci?

-haine. ca de obicei tot dulapul. bleah, nu mă mai complic să iau mai puţine, niciodată nu se ştie , să nu uităm pijamalele roz!

-2 cărţi. hmm, bine, hai una singură, dar mai groasă, da? sigur o să mă şi plictisesc când… ceilalţi dorm şi o să vreau să citesc: gata, juriul a decis: Martorul Mut al Agathei Christie.

-şampoane, geluri de duş de vanilie, creme, paste şi periuţe de dinţi etc.

-muzică… muzică este pe telefon. nu putem căra altceva de acasă.

-aparat foto? lasă că are destuli megapixeli telul… dar totuşi cum fac eu fotografii d’alea de mare fotografă ce sunt eu  fără camera foto? o luăm deci şi pe asta!

-4 pliculeţe ceai verde simplu, 4 cu iasomie.

-bani de cumpărat prostii, Pepsi şi biscuiţi Oreo de nu e bună papa de la pensiune.

-sandale şi converşi (astea cred că intrau la capitolul ”haine” dar chiar nu mai ştiu ce să scriu”)

-ochelari de soare neapărat cu lentile roz

-leocoplaste şi pansamente că sigur mă împiedic eu de ceva

-jurnal de călătorie

-…

Continuaţi voi vă roooog !