variantă nouă, îmbunătăţită, fresh şi mai teen-like
Am citit ieri, că tot am stat mai toată ziua acasă, o carte suuuuuuper!
Maitreyi. De Mircea Eliade.
E vorba de o poveste de dragoste ce are loc în împrejurări destul de ciudate şi se desfăşoară undeva prin Calcutta, India.
Allan şi Maitreyi trăiesc o dragoste ideală, interzisă, care sfârşeşte tragic atunci când este descoperită.
Notă: 10
-…mă comportam frumos cu toate fetele.
-…aş fi căutat să o fac pe ea să zâmbească mereu când sunt în preajma ei, i-aş fi dat flori în fiecare zi sau o mică atenţie ca să îşi zică în gând ”măi, băiatul ăsta chiar se gândeşte la mine”
-…aş fi jucat fotbal. Da!
-…aş fi fost ăl’ mai popular dintre toţi.
-…aş fi cântat la chitară fetelor amorezate
.
-…aş fi scris poezii d’alea frumoase.
-…aş fi fost cel care spune glume la care râde toată lumea.
-…aş fi fost blond şi aş fi avut părul lung şi ondulat.
-…aş fi fost un soi de revoluţionaaar, rebel, îndrăgostit, combinaţia aia minuuuunată!
-…aş fi fost skater. La naiba, fără să atingi un skate nu eşti băiat d’ăla ”fatal” .
-…aş fi fost la fel de inteligent ca şi subsemnata, probabil mai atent.
-…aş fi încercat să fac ziua frumoasă la cât mai multe feteee.
-…aş fi fost indiferent la multe.
-…aş fi fost prietenul în care te poţi baza mereu.
-…aş fi fost cel mai bun dintre toţi.
-…n-aş fi fost indiferent la haine…doar dc-uri şi jeanşi rupţi.
-…mi-ar fi plăcut să citesc.
-…aş fi avut un blog.
-…aş fi avut o cameră suuuuuper dezordonată da’ foarte…ăăă… foarte faină
.
-…aş fi avut un infinit de vise.
-…aş fi fost un soi de adolescent unic…
_______________________________________
O, şi câte şi cum aş mai fi fost!
Dar …let’s face the truth:… sunt fată. Şi e minunat!
Dar nu ar fi fost rău să fiu băiat…ba din contra, mi-ar fi plăcuuuuuuuuuuuuuuuut!
-Dacă nu râd din orice nimic, dacă nu zâmbesc fără să zici ceva amuzant, dacă nu mă bucur de cel mai neînsemnat lucru, dacă nu acum atunci când?
-Dacă visez cu ochii deschişi la lucruri imposibile şi dacă vreau să ajung să le trăiesc şi îmi fac iluzii sau planuri care e problema ta? Dacă nu acum atunci când?
-Dacă ştiu că îmi place de
-Dacă nu alerg prin ploaie vara şi nu fac îngeri de zăpadă iarna, ei bine, atunci când?
-Dacă mă declar îndrăgostită de un lucru sau de orice altceva, aşa, din senin, de ce ţi se pare ceva anormal? Păi dacă nu acum atunci când?
-Dacă nu învăţ acum la fiecare materie în parte, ca să îmi formez o cultură generală, ei prietene, atunci când?
-Dacă nu zâmbesc când îl văd pe respectivul şi nu roşesc, dacă nu acum atunci când?
-Dacă nu stau de vorbă minute în şir la telefon cu cine pică la nimereală când am timp, atunci dacă nu acum atunci când?
-Dacă nu cânt la chitară şi dacă nu ascult trăsnăi de rock şi alte derivate acum, atunci când?
-Dacă nu îmi pierd vremea meditând la cărţi şi citind acum, atunci când?
-Dacă nu trăiesc acum ca şi cum mâine ar fi ultima zi din viaţa mea, ei bine, atunci când voi face lucru ăsta?
-Dacă nu sunt cea mai bună acum, atunci când o să fiu?
-Dacă mă apucă toanele de adolescentă (că de, e ai’ mai grea perioadă din viaţa unui om) azi, păi dacă nu mă apucă azi, atunci când?
-Dacă nu învăţ să fac diferenţa dintre nebunie şi normal acum, atunci când?
-Dacă nu-mi e lumea roz acum, atunci când?
-Dacă nu învăţ acum că ăla prost prost rămâne, atunci când?
-Dacă nu îmi tratez cu seriozitate problemele importante, atunci când?
-Dacă nu pierd vremea să visez, să scriu şi să zbor printre gânduri şi idei, atunci când?
-Dacă nu, atunci când?
Doamnei profesoare de engleză îi place ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaiul!!!!!!!!!!!!!!!!
Hehehe! Nu mai sunt singura! Nu mai sunt singura!!! … singura care e…cum am mai zis aici.
Iarnă-n infinit…?
Îi spun ’’la revedere!’’, pleacă…
În urma ei s-adună toată
Răvăşită, îmbătătoare
Ce dulce freamăt viaţa are!
Se aruncă-n infinit ceţos
Tot pleacă, iarăşi se întoarce:
În loc să lase un anotimp frumos
Să vină mai aproape.
E soare. Un ghiocel prin nea…
Mi-aduce aminte iar de ea
Parcă a plecat, a şi venit?
De-o fi rămas în infinit…
Nu sunt responsabilă.
Defapt sunt incapabilă să am grijă de vreun lucru diferit de persoana mea.
Absolut…nu mă pricep deloc.
Hainele le zdrenţuiesc şi mi le agăţ de cuie minuscule sau inexistente, jeansii mi-i umplu de noroi şi în mijlocul verii când e soare, ochelarii de soare… ajung mereu zgâriaţi sau cu un braţ de ăla rupt. Ce să mai vorbim de fiinţe vii şi plante.
V-A-R-Z-Ă. Îmi luasem o plantă super faină de la Ikea, d’aia subacvatică. A ţinut 4 săptămâni. Şi jur jur jur că am umplut vaza aia cu apă mereu şi am făcut tot ce trebuie pentru ca planta să aibă o viaţă mai bună. Ce? Degeaba, nu am pur şi simplu talent. Eu şi plantele: am mulţi cactuşi pe care nu i-am mai udat de la Crăciunul lui 2008, dar încă trăiesc, la mine în cameră fiind mai uscat decât în Sahara. Planta pe care o luasem împreună cu răposatul Nemo-porecla plantei subacvatice- încă trăieşte, pentru că am avut grijă să o ud zilnic până mi-am dat seama că e artificială. Şocul anului trecut! ĂĂĂ…ficusul…ăla din clasa a 4a de la Grădina Botanică cred că mai trăieşte, e jos în living şi se mai ocupă mama de el, să îi mai pună apă. Acum toată baza stă în Daisy, încă nu am udat-0 de vineri dar nici nu mă pricep, ca să ştiu dacă să o ud sau nu. Încă arată cum arăta şi vineri, semn că e bine.
Am trecut prin experienţe de genul şi cu o pereche de papagali nebuni, la vârsta la 10-11 ani, şi nişte peşti la vârsta de 4-5 ani. Rezultat: ooo biata Cipa
.
Concluzia: sunt egoistă?!Nu nu cred… habar n-am cum am grijă de mine dar în fine.
Încă nu mi-am revenit de la şocul de la amiază, cu accidentul acela oribil.
Bonus: poza cu ce a mai rămas din Nemo…
UPDATE: Am un nou principiu: “Traieste ca si cum ai muri maine si invata ca si cum ai trai vesnic” (Mahatma Gandhi)
Nu se poate.
Mi s-a zis acum 20 de minute ceva ce nu pot să înţeleg. Cum e posibil?
De ce sunt atât de inconştienţi oamenii din ziua de azi? Ce găsesc atât de interesant nemernicii în viteză? Nu îşi dau seamă ce se poate întâmpla? De ce, după ce nenorocesc o viaţă scapă nepedepsiţi?
O. este în comă, la spital, din cauza unui nemernic care consideră că pe trecerea de pietoni se accelerează, mai ales când sunt şi oameni acolo.
A suferit un accident teribil.
Eu nu am cunoscut-o foarte bine pe O. , dar îndeajuns ca să sufăr acum din tragedia ei.
Trebuie să se facă bine. Trebuie să se facă bine. Trebuie să se facă BINE! Trebuie…
Altă cale nu există, nu acceptă nimeni altă cale.
Doamne ajut-o să se facă bine!
Citeşte totul aici, nu pot să îţi povestesc cum s-a întâmplat.
Eu nu folosesc niciun produs întrebuinţat machiajului.
Aş ţine o dezbatere luuungă luuuungă pe tema asta, dar e 12:41 şi în 25 de minute începe Gossip Girl, şi nu am prea mult timp.
Părerea mea: o Doamne, iartă-mă, da’ nu! nu! nu! nu o să mă vedeţi niciodată la oglinda din baia fetelor băgându-mi rimel în ochi şi acoperindu-mi faţa cu 10 straturi de fond de ten, de culoarea căpşunii.
Nu. Decât să fac lucru ăsta, mai bine citesc o carte sau scriu ceva, comunic cu altcineva…practic aş face orice ca să înlocuiesc o porţie de mascara fix între ochi.
Ce văd fetele astea aşa de fascinant la asta??? Se străduiesc atâta pentru ce? Nu mai bine cumpără o cutie d’aia cu vopsea, că tot e mai ieftină decât toate ”uneltele” de la Sephora, şi îşi fac un ”make up” definitiv? Nu ar ieşi mai ieftin? Că doar ar arăta la fel.
Nu mi se pare ceva deosebit în această febră pe care le au adolescentele la vârsta mea. Eu… pe mine nu mă interesează. De ce? Că mă uit în oglindă, îmi place ce văd şi nu consider că trebuie să mă retuşez eu singură, de nebună. Aş folosi fond de ten cât îl folosesc dumnealor numai dacă aş avea faţa plină de coşuri, nu e cazul meu, că am învăţat m-a învăţat mama să îmi îngrijesc tenul.
Hai că am exagerat. Scuzele mele domnişoarelor în cauză. Dar, măi fetele, chiar e necesar să vă daţi cu bidineaua fond de ten pe faţă?! Da’ ce că nu e treaba mea, mai bine nu mă bag că eu sunt aia anormală şi na… sunt singura care la cei 13 ani ai săi nu a folosit mascara şi ruj roşu. Scuzele mele că nu sunt la modă, c’est la vie!
_______________________________
Te întrebi ce mi-a venit. M-am trezit dimineaţă, am deschis tv-ul tipic oricărui român în ziua de sâmbătă şi era pe ProTv, unde se desfăşura emisiunea Ce se întâmplă doctore? unde povesteau de noile tendinţe de machiaj pentru adolescente, inspirate din saga Twilight. Că acum e la modă să îşi albeşti faţa şi să îţi faci buzele roşu infernal.
Mă, oameni buni, voi sunteţi nebuni?! Aia joacă roluri de vampiri, machiaţi-vă aşa de Halloween, da’ nu ieşiţi măi aşa pe stradă că speriaţi copiii.
Ehe, dragă, eu tot sunt la modă, că eu nu sunt niciodată bronzată, am tenul cam palid şi nu cred că aş avea nevoie de aşa ceva 
.
Bună dimi :), Eu sunt Mălina, de ceva vreme … [mai departe...]
ultimele ciripiri