Zambet in culoare.

Zambeste zilnic. Orice ar fi. Nu lasa pe nimeni sau nimic sa iti fure zambetul de pe buze. Pentru ca nimeni si nimic nu are dreptul sa faca asta. A zambi este o arta…pe care putini o mai stiu, mai stiu sa se bucure de ea, pe care putini o mai vad azi, pentru ca pe fetele oamenilor obositi si tristi nu isi mai gaseste locul. Cel putin, la mine nu trece zi fara sa zambesc: fara sa ma faca ceva sau cineva sa rad sau cel putin sa schitez un zambet. Pentru ca oamenii sunt frumosi cand zambesc…cand se vede ca in sufletul lor mai exista inca un copil.
Lasati monotonia si griul deoparte. Nu il lasati sa puna stapanire pe sufletul vostru! Pentru ca altfel viata nu mai e asa de frumoasa. Va intrebati cum sa alungati monotonia asta si griul mohorat de peste tot? Simplu. Zambeste. Priveste la fiecare lucru rau care ti se intampla partea pozitiva. Cauta in fiecare obiect adevarata lui culoare. Razi. Uita de griji.

Asculta melodia asta, pentru inceput.

Alb de decembrie.


S-a sfarsit cu toamna asta nesuferita…cu numeroasele ploi de frunze. Cu noroiul de afara, de pe strazi si din suflet. Pentru ca atunci cand vezi cum se ofileste viata in fata ta nu zambesti. Maine este ultima zi a lunii noiembrie. Am asteptat mult timp ca sa scriu propozitia de mai sus. Afara e miros de iarna. In magazine Mosii si globuletele si bradutii stralucesc de fericire in fata ta, facandu-ti cu ochiul. Urmeaza un alt anotimp care imi place asa de mult pe langa vara: iarna. Iarba alba, cu fuulgi multi de zapada, cu Mos Craciun, care lasa cadouri sub bradul impodobit, cu saniuta si ciocolata calda, cu Mosi Craciuni de ciocolata, cu multi cozonaci si bunatati traditionale. E frumos…bun venit iarna!

Ma laud.




Oamenii din ziua de azi se lauda. ”Ca am cu ce ma lauda”. Lasa-ma in pace, ca nu sunt eu genul sa ma laud cu posetuta Versace, D&G, Prada sau cu noul meu Q7. Iata ca azi am si eu un lucru cu care sa ma laud. Care mie mi se pare foarte important si frumos. Vreti sa stiti si voi? Pai uite, eram prin Carrefour si ma suna Hart (un coleg foarte pasnic si de treaba:* ) ca a gasit nu stiu ce ziar in care eram eu (articolul meu) pe prima pagina…Dilema Veche-supliment pentru copii-. Nu stiu nimic despre ziarul asta. Nu e asa de cunoscut ca New York Times sau Adevarul. Dar mie mi se pare cel mai important ziar din lume. Pentru ca a gasit loc, pe prima pagina, pentru un articol visator de al meu. Cu Mos Craciun. Ciudat. Ca totul a pornit de la un fax pe care mi l-a aratat doamna diriginta. Silitoare ca de obicei (ca nu ratez nicio compunere/articol care mi-l propune doamna diriginta pentru Revista Scolii si diferite concursuri de literatura) am facut o compunere, asa, ca de blog mai mult si am trimis-o pe o adresa de gmail. Si uite-ma pe prima pagina a unui ziar. P.S.:Acceptati-mi laudele…sunt mult prea fericita ca sa nu impartasesc asta cu voi.

Ma laud.




Oamenii din ziua de azi se lauda. ”Ca am cu ce ma lauda”. Lasa-ma in pace, ca nu sunt eu genul sa ma laud cu posetuta Versace, D&G, Prada sau cu noul meu Q7. Iata ca azi am si eu un lucru cu care sa ma laud. Care mie mi se pare foarte important si frumos. Vreti sa stiti si voi? Pai uite, eram prin Carrefour si ma suna Hart (un coleg foarte pasnic si de treaba:* ) ca a gasit nu stiu ce ziar in care eram eu (articolul meu) pe prima pagina…Dilema Veche-supliment pentru copii-. Nu stiu nimic despre ziarul asta. Nu e asa de cunoscut ca New York Times sau Adevarul. Dar mie mi se pare cel mai important ziar din lume. Pentru ca a gasit loc, pe prima pagina, pentru un articol visator de al meu. Cu Mos Craciun. Ciudat. Ca totul a pornit de la un fax pe care mi l-a aratat doamna diriginta. Silitoare ca de obicei (ca nu ratez nicio compunere/articol care mi-l propune doamna diriginta pentru Revista Scolii si diferite concursuri de literatura) am facut o compunere, asa, ca de blog mai mult si am trimis-o pe o adresa de gmail. Si uite-ma pe prima pagina a unui ziar. P.S.:Acceptati-mi laudele…sunt mult prea fericita ca sa nu impartasesc asta cu voi.

Busy

M-am blocat pe statusul Busy. Inseamna ca sunt ocupata. Deci ca invat, scriu, elaborez; In principiu am viata ocupata de multe activitati care implica gandire si seriozitate. Asa ca nu am timp, nu mai am, ca sa imi exprim zilnic sentimentele si trairile si ideile pe blog. Scuzati absentele nemotivate, incerc sa le motivez acum. Toate cele bune!

Gust de 13 -partea intai-

Am un sentiment ciudat in mine azi…cred ca e un soi de emotie care se pierde greu. Cred ca se datorează zilei de mâine, stii si tu cum e sa fii gazda de petrecere de ziua ta. Nu am un program stabilit, ca atare o sa facem ce ne trece prin cap: singstar, film, si nu mai ştiu. Momentan mă simt cam dezorganizata, dar asta e si surpriza…Chiar sunt nerabdatoare ca de când am ajuns acasă umflu baloane si fac ultimile detalii pentru MAINE…S-a nazarit problema cu muzica da’ lăsa ca o rezolvam maine…ah, sa treacă mai repede noaptea asta! PS: articol scris de pe i…

Gust de 13 -partea intai-

Am un sentiment ciudat in mine azi…cred ca e un soi de emotie care se pierde greu. Cred ca se datorează zilei de mâine, stii si tu cum e sa fii gazda de petrecere de ziua ta. Nu am un program stabilit, ca atare o sa facem ce ne trece prin cap: singstar, film, si nu mai ştiu. Momentan mă simt cam dezorganizata, dar asta e si surpriza…Chiar sunt nerabdatoare ca de când am ajuns acasă umflu baloane si fac ultimile detalii pentru MAINE…S-a nazarit problema cu muzica da’ lăsa ca o rezolvam maine…ah, sa treacă mai repede noaptea asta! PS: articol scris de pe i…

13

Iata-mă la 13 ani, cu noi idealuri, noi vise, aceeaşi gandire visatoare, aceeaşi fetiţă care vrea o lume mai buna. Care vrea sa salveze lumea, care vrea sa devină cunoscuta prin descoperiri arheologice si prin fel si fel de inventii care vor ocupa un loc important in viitor! Nu mă simt diferit la 13 ani… Dar acum pot sa mă laud ca am aproape 14 (suna tare maret). Sâmbăta urmează petrecerea, pe care o astept cu nerabdare! Va multumesc prin aceasta cale tuturor care mi-au oferit un calduros “Lamulţi ani!” impreuna cu o suita de urari de bine. O sa revin cu un articol intitulat Gust de 13…PS: articol scris de pe IPhone, scuzati greselile de punctuatie

Vis.

Am visat intr-o seara ceva frumos.
Ca eram un fluturas. Si zburam, fericita. Era o pajiste plina cu flori. Era un cer de-un albastru infinit. Erau cativa nori albi…Erau alti fluturasi. Era liniste. Era un soare cald, care ma mangaia pe aripioare cu raze sclipitoare. Era un miros placut, datorita multimii de flori. Era un pic de vant, o adiere placuta. Era si un tei batran, dar inflorit. Erau 3 pasari pe ramurile lui. Era un ciripit vesel, care imi facea zborul mai placut. Era vara…

P.S.: cred ca visul asta este generat de dorul meu vesnic de vara.

Mai sa fie!


Este ora 12 si 27 de minute. Malina, dupa o trezire ca la carte si un mic dejun sanatos, se uita pe geam. Se hotaraste sa se apuce de teme. Deschide calculatorul, bineinteles pentru tema la franceza, care necesita ajutorul unui site asa, ca Wikipedia. Apare fereastra de internet, cu obisnuitul Google ca home page. Ca de obicei, atunci cand scrisul ”Google” isi schimba imaginea, Malina o acceseaza curioasa. Si uite asa Malina a aflat ceva interesant. Si vrea sa imparta informatia cu voi.

Revenind, am intrat pe fereastra, si titlu ”Descoperire apa pe luna” m-a atras. Am accesat primul link, care desi era destul de sumar, m-a facut sa il citesc cu atentie.
Poate voua nu va pasa, dar mie chiar mi se pare interesant. Sa vezi cum evolueaza stiinta…descoperirile…Poate nu ma ajuta ca exista apa inghetata pe luna. Dar mi se pare o descoperire destul de importanta, asa in mintea mea. Nu stiu de ce, dar ma atrage ”lumea” din afara Terrei. Si daca s-a descoperit apa pe Luna, poate, in curand, o sa se faca si alte descoperiri de’astea…si poate…(poate!) o sa ajungem sa cutreieram toate galaxiile necunoscute, sa ajunga omul pana in infinit. Dar pana atunci, pana ajunge omul in infinit, eu trebuie sa imi fac tema la mate…sa gasesc radical din infinit:( .